10 definiții pentru slujitorime
Explicative DEX
SLUJITORIME s. f. (Rar;, cu sens colectiv) Mulțime de slujitori; totalitate a slujitorilor. – Slujitor + suf. -ime.
slujitorime sf [At: (a. 1700) MAG. IST. II, 211/28 / E: slujitor + -ime] (Csc) 1 (Asr) Servitorime. 2-3 Mulțime de slujitori (9-10). 4-5 Totalitatea slujitorilor (9-10). 6 (Spc) Corp de mercenari în evul mediu românesc. 7 (Spc) Slujitor (11).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SLUJITORIME s. f. (Colectiv) Mulțime de slujitori; totalitate a slujitorilor. – Slujitor + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SLUJITORIME s. f. (Cu sens colectiv) Mulțime de slujitori, totalitatea servitorilor sau oștenilor unei curți domnești (sau boierești). Să se tragă clopotele de primejdie! Să se scoale toată slujitorimea asupra hoților. SADOVEANU, Z. C. 341. Constantin Brîncoveanul neîngriji în urmă armata. «El strică multă slujitorime, zice cronicarul, făcîndu-i podani prin satele lui și ale rudelor lui». BĂLCESCU, O. I 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SLUJITORIME f. înv. (colectiv de la slujitor) 1) Totalitate a slujitorilor. 2) Mulțime de slujitori. /slujitor + suf. ~ime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
slujitorime (rar) s. f., g.-d. art. slujitorimii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
slujitorime (rar) s. f., g.-d. art. slujitorimii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
slujitorime s. f., g.-d. art. slujitorimii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
SLUJITORIME s. servitorime, (pop.) slugărime, (reg.) slugăret.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SLUJITORIME s. servitorime, (pop.) slugărime, (reg.) slugăret.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
slujitorimesubstantiv feminin
- 1. Mulțime de slujitori; totalitate a slujitorilor. DEX '09 DLRLCsinonime: servitorime slugăret slugărime
- Să se tragă clopotele de primejdie! Să se scoale toată slujitorimea asupra hoților. SADOVEANU, Z. C. 341. DLRLC
- Constantin Brîncoveanul neîngriji în urmă armata. «El strică multă slujitorime, zice cronicarul, făcîndu-i podani prin satele lui și ale rudelor lui». BĂLCESCU, O. I 21. DLRLC
-
etimologie:
- Slujitor + -ime. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.