3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

slujit1 sns [At: DL / E: sluji] 1-14 Slujire (1-14).

slujit2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: sluji] (Rar; d. oameni) Care a slujit (1) mult și-și cunoaște bine atribuțiile.

slujít, -ă adj. Care a slujit mult și știe bine slujba: om slujit.

SLUJI, slujesc, vb. IV. Intranz. I. 1. A fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva; (înv.) a ocupa o funcție publică. ♦ (Pop.) A-și face serviciul militar. ♦ Tranz. A munci pentru altul, a fi la dispoziția unui stăpân. ♦ Refl. A se servi, a se folosi de cineva sau de ceva. 2. (Despre obiecte și despre abstracte) A servi la ceva; a folosi. II. A oficia o slujbă religioasă. – Din sl. služiti.

SLUJI, slujesc, vb. IV. Intranz. I. 1. A fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva; (înv.) a ocupa o funcție publică. ♦ (Pop.) A-și face serviciul militar. ♦ Tranz. A munci pentru altul, a fi la dispoziția unui stăpân. ♦ Refl. A se servi, a se folosi de cineva sau de ceva. 2. (Despre obiecte și despre abstracte) A servi la ceva; a folosi. II. A oficia o slujbă religioasă. – Din sl. služiti.

sluji [At: COD. VOR.2 12r/3 / Pzi: ~jesc / V: (rar) ~ugi, (reg) scl~ / E: vsl слоужити] 1-2 vti A fi angajat pentru a munci în gospodărie sau în familia cuiva, fiind răsplătit în bani sau în natură Si: (rar) a slugări (1). 3-4 vtri A îndeplini anumite însărcinări, îndatoriri, funcții etc. în folosul cuiva sau a ceva Si: a servi, (îvr) a slugări (9), (reg) a slugători (1). 5-6 vti (Pex) A munci într-un serviciu. 7-8 vti (Spc) A activa într-o funcție publică. 9 vt (Rar) A acorda (3). 10 vt (Pop) A-și face serviciul militar. 11 vt A depune efort pentru a ajuta în vederea realizării unui scop, a unei cerințe etc. Si: a servi. 12 vt A sprijini cu devotament 13-14 vtrp (Asr; c. i. oameni sau mâncăruri, băutură etc.) A (se) servi (7). 15 vi (Fig; d. obiecte, d. procese, fenomene naturale sau d. abstracte, rar, d. oameni sau d. acțiunile, manifestările lor etc.) A folosi la (sau ca) ceva. 16 vi (Îvp; îe) A-l ~ (cuiva) norocul (sau norocirea) A-i merge bine. 17 vi (Îvp; îae) A avea succes Si: a reuși. 18 vr (D. oameni; adesea cu determinări introduse prin pp „cu”, „de”) A se folosi de cineva sau de ceva. 19 vt (Asr; c. i. oameni) A servi (3). 20 vi (Bis; asr) A se supune divinității Si: (rar) a servi, (îvr) a săvârși. 21 vi (Bis; asr; pex) A se închina. 22-23 vtrp A (se) îndeplini solemn ritualurile prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și pentru sărbători religioase Si: a (se) oficia, (rar) a (se) servi (20), (rar) a (se) celebra (1), a (se) săvârși. 24 vi (Mun) A serba ziua numelui.

SLUJI, slujesc, vb. IV. Intranz. I. (În concurență cu servi) 1. A munci ca slugă în gospodăria sau în familia cuiva, a fi slugă; (învechit) a ocupa o funcție publică (ca dregător) sau a servi în armată (ca oștean). Apoi am rămas singur, slujind pe la unii și pe la alții la viței și la mioare, după puterile mele. SADOVEANU, P. M. 55. Știi cui slujești? DELAVRANCEA, O. II 111. Da cum... să slujești tu degeaba? – zise baba cea vicleană – cum să nu-ți iei tu dreptul tău? EMINESCU, N. 22. Ai copii? – Trei băieți și o fată.Și unde sînt?Doi slujesc în oaste. NEGRUZZi, S. I 59. M-au întrebat pe care sfetnic... cunosc eu, că au ajuns în cea mai înaltă treaptă, făr’de a sluji întîi la cea mai mică. GOLESCU, Î. 138. ♦ Tranz. (Folosit și absolut) A munci pentru altul, a fi în serviciul cuiva. Din trei-patru vorbe tîrgul fuse gata, că adecă: copilul babei să slujească pe bătrîni un an pentru 30 bani de argint. BOTA, P. 44. Știu una și bună, să-mi slujesc stăpînul cu dreptate. CREANGĂ, P. 203. ◊ (Ironic) Nu te-am știut eu, că-mi ești de aceștia, că de mult îți făceam feliul!... Dar trăind și nemurind, te-oi sluji eu, măi badeo!... Paloșul ista are să-ți știe de știre. CREANGĂ, P. 236. ◊ Fig. Patru oameni, tăcuți și gravi, pătrunși parcă de marea lege a lumii pe care o slujesc, apar din timp în timp la gura ferăstrăului, trăgînd înăuntru trunchiurile cărora le-a venit rîndul. BOGZA, C. O. 130. ◊ Expr. A sluji la masă = a aduce, a servi mîncările și băuturile la masă. Fetele împăratului s-au pus cu rugăminte pe lîngă spîn să deie voie lui Harap-Alb ca să slujească și el la masă. CREANGĂ, P. 231. (Refl. pas., parafrazînd expresia) Știam [că e dimineață] după ciocolata ce ni se slujise cu puțin înainte. M. I CARAGIALE, C. 97. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva. Nu mă pot sluji de mîna stîngă. CAMIL PETRESCU, U. N. 404. Paloșul și sulița să le ții la îndemînă, ca să te slujești cu dînsele cînd va fi de trebuință. ISPIRESCU, L. 4. ♦ Refl. A se servi pe sine. De ce te scumpești pentru nemica toată și nu-ți iei o slugă vrednică, ca să-ți fie mînă de ajutor la drum?Acum deodată, încă tot nu... m-oi mai sluji și eu singur, cum oi putea. CREANGĂ, P. 201. ♦ Tranz. Fig. A servi, a ajuta pe cineva. Mai pasă de ține minte toate cele și acum așa, dacă te slujește capul, bade Ioane. CREANGĂ, A. 41. Dacă videa și videa că norocul nu-l slujea... ALECSANDRI, P. P. 86. 2. (Despre obiecte sau despre abstracte, de obicei urmat de determinări arătînd scopul) A servi la ceva, sau drept ceva. Nu-i slujea la nimic voinicia. STANCU, D. 5. Ușa odăii care slujea de sufragerie, salon și birou era dată de perete. REBREANU, I. 64. ◊ Fig. Inimă... Ce-ți slujește de a plînge, De-a vărsa lacrimi de sînge? ALECSANDRI, P. II 101. II. A oficia o slujbă religioasă. Oamenii se adunară în grabă și aflară pe părinte în odăjdii, slujind. SADOVEANU, O. VII 113. Măi! al dracului venetic și ceapcîn de popă... vedea-l-am dus pe năsălie la biserica Sfîntului Dumitru de sub cetate, unde slujește. CREANGĂ, A. 43.

A SLUJI ~esc 1. intranz. 1) înv. A fi slugă; a argăți; a slugărnici. 2) A lucra într-un serviciu. 3) pop. A face stagiul militar; a cătăni. 4) (despre obiecte) A fi util; a fi de folos; a folosi; a servi. 5) (despre slujitori ai cultelor) A oficia serviciul divin. 2. tranz. (persoane, cauze, idealuri etc.) A susține printr-o activitate permanentă; a servi. /<sl. služiti

A SE SLUJI mă ~esc intranz. A se folosi în calitate de instrument (de cineva sau de ceva); a se servi; a se folosi. /<sl. služiti

slujì v. 1. a servi: a slujit țării mulți ani; 2. a oficia: preotul a slujit liturghia. [Slav. SLUJITI, a servi].

slujésc v. tr. (vsl. sîrb. služiti, rus. služitĭ). Servesc: sluga-șĭ slujește stăpînu. împlinesc cuĭva slujba religioasă, oficiez: preutu l-a slujit pe mort. V. intr. Nimenea nu poate sluji la doĭ domnĭ, cutitu servește la tăĭat, preutu slujea în biserică. V. refl. De ochĭ ne servim la văzut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sluji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slujesc, 3 sg. slujește, imperf. 1 slujeam; conj. prez. 1 sg. să slujesc, 3 să slujească corectat(ă)

sluji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slujesc, imperf. 3 sg. slujea; conj. prez. 3 să slujească

sluji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slujesc, imperf. 3 sg. slujea; conj. prez. 3 sg. și pl. slujească

slujesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SLUJIT s. 1. v. servire. 2. v. oficiere.

SLUJIT s. 1. servire, servit, slujire. (~ patriei.) 2. (BIS.) celebrare, oficiere, săvîrșire, slujire, (înv.) serbare. (~ liturghiei.)

SLUJI vb. 1. v. lucra. 2. a servi, (pop.) a slugări, a slugărnici. (A ~ la el doi ani.) 3. (BIS.) a oficia, a servi. (O biserică la care ~ doi preoți.) 4. v. susține. 5. v. folosi. 6. a (se) folosi, a întrebuința, a recurge, a se servi, a utiliza, a uza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să se ~ de o disciplină prea severă.) 7. v. uza. 8. v. ajuta. 9. v. oficia.

SLUJI vb. 1. a funcționa, a lucra, a servi, (înv.) a posluși. (~ ca laborantă de 10 ani.) 2. a servi, (pop.) a slugări, a slugărnici. (A ~ la el doi ani.) 3. (BIS.) a oficia, a servi. (O biserică la care ~ doi preoți.) 4. a ajuta, a servi, a sprijini, a susține. (A ~ cauza revoluției.) 5. a (se) folosi, a (se) întrebuința, a (se) servi, a (se) utiliza. (La ce ~ acest dispozitiv?; se ~ de ambele mîini.) 6. a (se) folosi, a întrebuința, a recurge, a se servi, a utiliza, a uza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să se ~ de o disciplină prea severă.) 7. a se folosi, a întrebuința, a se servi, a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de diverse tertipuri.) 8. a ajuta, a folosi, a servi. (Asta îți ~ la ceva?) 9. a ajuta, a avantaja, a favoriza. (Norocul, întîmplarea l-a ~.) 10. (BIS.) a celebra, a oficia, a săvîrși. (A ~ liturghia.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sluji (-jesc, -it), vb.1. A servi pe cineva, a fi în serviciul cuiva. – 2. A fi angajat, a munci. – 3. A oficia o slujbă religioasă. – 4. A servi la ceva, a fi util. – 5. A ajuta, a favoriza. – 6. A-și face serviciul militar. – 7. A servi de, a lua locul. – 8. (Refl.) A se servi, a se folosi, a se întrebuința. – Mr. slujǫs, slujiri. Sl. služiti (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Conev 59; Tiktin), cf. slugă.Der. slujbă, s. f. (serviciu, muncă de servitor; funcție, însărcinare; serviciu militar; serviciu religios; serviciu, favoare, ajutor, privilegiu), din sl. služĭba; slujbaș, s. m. (angajat, lucrător mai ales angajat la stat); slujitor, s. m. (slugă, servitor; înv., soldat; preot, oficiant; servant la tun); slujitoare, s. f. (servitoare); slujitoresc, adj. (servil; înv., militar); slujitorie, s. f. (înv., serviciu în armată); slujitorime, s. f. (mulțime de slujitori); slujnic, s. m. (slugă), înv. din sl. služĭnikŭ; slujnică, s. f. (servitoare); slujnicar, s. m. (amant de slujnice), cuvînt lansat de N. Filimon; slujnicărie, s. f. (condiție de parvenit care vrea să progreseze datorită relațiilor sale cu slugile). – Cf. sluger.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Quid prodest? – formulă populară latină care înseamnă: La ce ar sluji? La ce bun? Unui om nerecunoscător i se poate spune: ți-aș aminti tot ce-am făcut pentru tine, dar quid prodest? Vezi: Cui bono? și Cui prodest?

Intrare: slujit (adj.)
slujit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slujit
  • slujitul
  • slujitu‑
  • sluji
  • slujita
plural
  • slujiți
  • slujiții
  • slujite
  • slujitele
genitiv-dativ singular
  • slujit
  • slujitului
  • slujite
  • slujitei
plural
  • slujiți
  • slujiților
  • slujite
  • slujitelor
vocativ singular
plural
Intrare: slujit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slujit
  • slujitul
  • slujitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • slujit
  • slujitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sluji
verb (V403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sluji
  • slujire
  • slujit
  • slujitu‑
  • slujind
  • slujindu‑
singular plural
  • slujește
  • slujiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slujesc
(să)
  • slujesc
  • slujeam
  • slujii
  • slujisem
a II-a (tu)
  • slujești
(să)
  • slujești
  • slujeai
  • slujiși
  • slujiseși
a III-a (el, ea)
  • slujește
(să)
  • slujească
  • slujea
  • sluji
  • slujise
plural I (noi)
  • slujim
(să)
  • slujim
  • slujeam
  • slujirăm
  • slujiserăm
  • slujisem
a II-a (voi)
  • slujiți
(să)
  • slujiți
  • slujeați
  • slujirăți
  • slujiserăți
  • slujiseți
a III-a (ei, ele)
  • slujesc
(să)
  • slujească
  • slujeau
  • sluji
  • slujiseră
slugi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

slujitsubstantiv neutru

sluji, slujescverb

  • 1. A fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apoi am rămas singur, slujind pe la unii și pe la alții la viței și la mioare, după puterile mele. SADOVEANU, P. M. 55. DLRLC
    • format_quote Știi cui slujești? DELAVRANCEA, O. II 111. DLRLC
    • format_quote Da cum... să slujești tu degeaba? – zise baba cea vicleană – cum să nu-ți iei tu dreptul tău? EMINESCU, N. 22. DLRLC
    • 1.1. învechit A ocupa o funcție publică. DEX '09 DLRLC
      • format_quote M-au întrebat pe care sfetnic... cunosc eu, că au ajuns în cea mai înaltă treaptă, făr’de a sluji întîi la cea mai mică. GOLESCU, Î. 138. DLRLC
    • 1.2. popular A-și face serviciul militar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cătăni
      • format_quote Ai copii? – Trei băieți și o fată. – Și unde sînt? – Doi slujesc în oaste. NEGRUZZi, S. I 59. DLRLC
    • 1.3. tranzitiv A munci pentru altul, a fi la dispoziția unui stăpân. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Din trei-patru vorbe tîrgul fuse gata, că adecă: copilul babei să slujească pe bătrîni un an pentru 30 bani de argint. BOTA, P. 44. DLRLC
      • format_quote Știu una și bună, să-mi slujesc stăpînul cu dreptate. CREANGĂ, P. 203. DLRLC
      • format_quote ironic Nu te-am știut eu, că-mi ești de aceștia, că de mult îți făceam feliul!... Dar trăind și nemurind, te-oi sluji eu, măi badeo!... Paloșul ista are să-ți știe de știre. CREANGĂ, P. 236. DLRLC
      • format_quote figurat Patru oameni, tăcuți și gravi, pătrunși parcă de marea lege a lumii pe care o slujesc, apar din timp în timp la gura ferăstrăului, trăgînd înăuntru trunchiurile cărora le-a venit rîndul. BOGZA, C. O. 130. DLRLC
      • chat_bubble A sluji la masă = a aduce, a servi mâncărurile și băuturile la masă. DLRLC
        • format_quote Fetele împăratului s-au pus cu rugăminte pe lîngă spîn să deie voie lui Harap-Alb ca să slujească și el la masă. CREANGĂ, P. 231. DLRLC
        • format_quote reflexiv pasiv Știam [că e dimineață] după ciocolata ce ni se slujise cu puțin înainte. M. I CARAGIALE, C. 97. DLRLC
    • 1.4. reflexiv A se servi, a se folosi de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu mă pot sluji de mîna stîngă. CAMIL PETRESCU, U. N. 404. DLRLC
      • format_quote Paloșul și sulița să le ții la îndemînă, ca să te slujești cu dînsele cînd va fi de trebuință. ISPIRESCU, L. 4. DLRLC
    • 1.5. reflexiv A se servi pe sine. DLRLC
      • format_quote De ce te scumpești pentru nemica toată și nu-ți iei o slugă vrednică, ca să-ți fie mînă de ajutor la drum? – Acum deodată, încă tot nu... m-oi mai sluji și eu singur, cum oi putea. CREANGĂ, P. 201. DLRLC
    • 1.6. tranzitiv figurat A servi, a ajuta pe cineva. DLRLC
      • format_quote Mai pasă de ține minte toate cele și acum așa, dacă te slujește capul, bade Ioane. CREANGĂ, A. 41. DLRLC
      • format_quote Dacă videa și videa că norocul nu-l slujea... ALECSANDRI, P. P. 86. DLRLC
  • 2. (Despre obiecte și despre abstracte) A servi la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu-i slujea la nimic voinicia. STANCU, D. 5. DLRLC
    • format_quote Ușa odăii care slujea de sufragerie, salon și birou era dată de perete. REBREANU, I. 64. DLRLC
    • format_quote figurat Inimă... Ce-ți slujește de a plînge, De-a vărsa lacrimi de sînge? ALECSANDRI, P. II 101. DLRLC
  • 3. A oficia o slujbă religioasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oamenii se adunară în grabă și aflară pe părinte în odăjdii, slujind. SADOVEANU, O. VII 113. DLRLC
    • format_quote Măi! al dracului venetic și ceapcîn de popă... vedea-l-am dus pe năsălie la biserica Sfîntului Dumitru de sub cetate, unde slujește. CREANGĂ, A. 43. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.