2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

slugători [At: LUC. IV, 342 / Pzi: ~resc / E: slugă] (Trs) 1 vt A sluji (5). 2 vr A se sluji (18).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

slugători, slugătoresc, vb. IV (reg.) 1. a sluji, a servi, a slugări. 2. (refl.) a se sluji (de ceva), a se folosi.

Intrare: slugătorire
slugătorire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slugătorire
  • slugătorirea
plural
  • slugătoriri
  • slugătoririle
genitiv-dativ singular
  • slugătoriri
  • slugătoririi
plural
  • slugătoriri
  • slugătoririlor
vocativ singular
plural
Intrare: slugători
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • slugători
  • slugătorire
  • slugătorit
  • slugătoritu‑
  • slugătorind
  • slugătorindu‑
singular plural
  • slugătorește
  • slugătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slugătoresc
(să)
  • slugătoresc
  • slugătoream
  • slugătorii
  • slugătorisem
a II-a (tu)
  • slugătorești
(să)
  • slugătorești
  • slugătoreai
  • slugătoriși
  • slugătoriseși
a III-a (el, ea)
  • slugătorește
(să)
  • slugătorească
  • slugătorea
  • slugători
  • slugătorise
plural I (noi)
  • slugătorim
(să)
  • slugătorim
  • slugătoream
  • slugătorirăm
  • slugătoriserăm
  • slugătorisem
a II-a (voi)
  • slugătoriți
(să)
  • slugătoriți
  • slugătoreați
  • slugătorirăți
  • slugătoriserăți
  • slugătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • slugătoresc
(să)
  • slugătorească
  • slugătoreau
  • slugători
  • slugătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)