3 intrări
24 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SLUGĂRIT s. n. Faptul de a slugări; slugăreală. – V. slugări.
SLUGĂRIT s. n. Faptul de a slugări; slugăreală. – V. slugări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
slugărit2, ~ă a [At: CONTEMP. 1948, nr. 104, 23/3 / Pl: ~iți, ~e / E: slugări] 1 (Rar; d. oamenii situați în fruntea unei ierarhii) Căruia i se execută cu supunere exagerată și umilitoare toate ordinele. 2 (D. persoane aflate în calitate de slugă) De ale cărui servicii se profită în mod exagerat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
slugărit1 sns [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / E: slugări] 1-7 Slugăreală (1-3, 5-8). 8 (Înv) Slugărime.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SLUGĂRIT s. n. Faptul de a slugări; slugăreală. S-a gîndit să-și caute undeva v’un loc de slugărit. ȘEZ. IX 113.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
slugărit n., pl. urĭ. Defav. Acțiunea de a slugărĭ. Slugărime.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SLUGĂRI, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpân; a argăți, a sluji, a slugărnici. ♦ Fig. A fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili. 2. Tranz. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva. – Din slugar (înv. „slugă” < bg.).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SLUGĂRI, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpân; a argăți, a sluji, a slugărnici. ♦ Fig. A fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili. 2. Tranz. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva. – Din slugar (înv. „slugă” < bg.).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
slugăresc, ~ească a [At: FM (1840), 271/29 / Pl: ~ești / E: slugar + -esc] 1 (Asr) De slugă (1). 2 Care aparține unei slugi (1). 3 (Îvr; d. oameni) Slugarnic (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
slugări [At: ANON. CAR. / Pzi: ~resc / E: slugă + -ări] 1 vi A sluji (2). 2 vt A se folosi de cineva sau de ceva ca slugă (1) Si: (rar) a slugărnici (2). 3 vi (Pop) A se folosi de ceva. 4 vr (Înv; d. oameni; udp „cu”) A se sluji (4). 5 vt (D. bani) A câștiga slugărind (1). 6 vi (Fig) A se înjosi. 7 vt (Pfm; c. i. persoane) A sta mereu după cineva (executându-i cu supunere ordinele, îndeplinindu-i toate dorințele etc.) Si: (rar) a slugărnici (7). 8 vt (Pfm; c. i. persoane) A fi (mereu) la dispoziția cuiva Si: (rar) a slugărnici (8). 9 vi (Îvr) A sluji (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SLUGĂRI, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpîn; a argăți, a sluji. Își luaseră lumea în cap de mici, slugăriseră pe la stăpîni. STANCU, D. 6. Se pomenise de mic copil fără părinți și slugărise pe la străini. SANDU-ALDEA, U. P. 13. N-o putea uita pe baba la care intrase să slugărească trei ani. CARAGIALE, O. III 28. ♦ Fig. A fi servil față de cineva; a se umili. Această-a noastră țară nu știe-a slugări. ALECSANDRI, T. II 74. 2. Tranz. A servi pe cineva, stînd în preajma lui, executîndu-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele. N-ai fost vrednic să-ți găsești o nevastă... de-am rămas să te slugăresc eu, femeie bătrînă și slabă. C. PETRESCU, R. DR. 20. Nevastă-sa... îl slugărea ca o roabă. M. I. CARAGIALE, C. 12. Lăsai mica să mai crească, Pe părinți să slugărească. ȘEZ. VII 163.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SLUGĂRI ~esc v. A SLUGĂRNICI. /slugă + suf. ~ări
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
slugărì v. a fi slugă: nu știe a slugări AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) slugărésc v. tr. (d. slugă sau bg. slugar, slugă). Defav. Servesc un om uricĭos orĭ care nu merită serviciĭ: m’am săturat de cînd vă tot slugăresc. V. intr. Trăĭesc ca slugă păcătoasă orĭ la stăpînĭ păcătoșĭ: slugărise mulțĭ anĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
slugărit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
slugărit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
slugărit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
slugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugăresc, 3 sg. slugărește, imperf. 1 slugăream; conj. prez. 1 sg. să slugăresc, 3 să slugărească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
slugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugăresc, imperf. 3 sg. slugărea; conj. prez. 3 să slugărească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
slugări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugăresc, imperf. 3 sg. slugărea; conj. prez. 3 sg. și pl. slugărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SLUGĂRIT s. v. servilism, slugărnicie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
slugărit s. v. SERVILISM. SLUGĂRNICIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SLUGĂRI vb. v. servi, sluji.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SLUGĂRI vb. a slugărnici. (Mult l-a mai ~!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
slugări vb. v. SERVI. SLUJI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SLUGĂRI vb. a slugărnici. (Mult l-a mai ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
slugăritsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a slugări. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: servilism slugăreală slugărnicie
- S-a gîndit să-și caute undeva v’un loc de slugărit. ȘEZ. IX 113. DLRLC
-
etimologie:
- slugări DEX '98 DEX '09
slugări, slugărescverb
- 1. A munci ca slugă la un stăpân. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: argăți slugărnici sluji
- Își luaseră lumea în cap de mici, slugăriseră pe la stăpîni. STANCU, D. 6. DLRLC
- Se pomenise de mic copil fără părinți și slugărise pe la străini. SANDU-ALDEA, U. P. 13. DLRLC
- N-o putea uita pe baba la care intrase să slugărească trei ani. CARAGIALE, O. III 28. DLRLC
- 1.1. A fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Această-a noastră țară nu știe-a slugări. ALECSANDRI, T. II 74. DLRLC
-
-
- 2. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: servi
- N-ai fost vrednic să-ți găsești o nevastă... de-am rămas să te slugăresc eu, femeie bătrînă și slabă. C. PETRESCU, R. DR. 20. DLRLC
- Nevastă-sa... îl slugărea ca o roabă. M. I. CARAGIALE, C. 12. DLRLC
- Lăsai mica să mai crească, Pe părinți să slugărească. ȘEZ. VII 163. DLRLC
-
etimologie:
- slugar (învechit „slugă” din limba bulgară). DEX '09