2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLUGĂ, slugi, s. f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind plătită în bani sau în natură. ◊ Expr. (Înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦ Fig. Persoană care susține sau apără orbește interesele altuia în schimbul unor avantaje materiale. 2. Fig. Persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința. 3. (Înv.) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier. II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva; trăgătoare. – Din sl. sluga.

slu sf, (îrg) sm [At: COD. VOR.2 392/10 / V: (reg) scl~, stl~ / Pl: slugi, (înv) sluge / E: vsl слоуга] 1 Persoană angajată la un stăpân pentru a munci în casa, în familia sau în atelierul, în prăvălia etc. acestuia, răsplătită în bani sau în natură Si: (înv) poslușnic, (reg) slugănie Vz argat, biriș, celednic, curtean, jupâneasă, mariță, rândaș1, slujitor, slujnic. 2 (Pex; asr) Servitor. 3 (Înv) Parte constitutivă a unor formule de politețe, care cumulează adesea și ideea de supunere, de umilință. 4 (Înv; îe) ~ (dumitale sau dumneavoastră) Formulă de salut sau de răspuns la un salut către o persoană apropiată, cunoscută. 5 (Bis; fig) Adept al credinței creștine. 6 (Bis; fig) Supus umil al divinității. 7 (Fig) Persoană care, în schimbul unor avantaje materiale, reprezintă sau apără interesele cuiva, făcând tot ce i se cere, înjosindu-se etc. 8 (Fig) Persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința. 9 (Ast; îvr; fig) Satelit. 10 (Înv) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier, unui domn etc. 11 Suport de lemn folosit în tâmplărie și în dulgherie pentru sprijinirea panourilor, a scândurilor etc., împreună cu dispozitivele de strângere a bancului de tâmplărie. 12 (Rar) Trăgătoare. 13 (Reg) Rasteu.

SLUGĂ, slugi, s. f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. ◊ Expr. (Înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦ Fig. Persoană care susține sau apără orbește interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale. 2. Fig. Persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința. 3. (Înv.) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier. II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva; trăgătoare. – Din sl. sluga.

SLUGĂ, slugi, s. f. 1. Persoană (mai ales bărbat) angajată de cineva cu luna sau cu anul, pentru a munci în gospodăria (în casa, în prăvălia) acestuia, fiind retribuită în bani sau în natură. V. servitor, argat, rîndaș. Hotărîse să plece slugă unde-o nimeri, cu nevastă cu tot. VORNIC, P. 20. Slugi începură a umbla cu băuturi răcoritoare. SADOVEANU, O. VII 89. Dionis s-a băgat iar slugă la prăvălie. GALACTION, O. I 85. Decît slugă la ciocoi, Mai bine cioban la oi. ANT. LIT. POP. I 14. ◊ (Învechit și popular, m.) S-au ascuns sub o lespede sub mare, anume numai ca pe bietul slugă să-l piardă. BOTA, P. 87. Dar el te iubește oare? l-a-ntrebat sluga cel prost. PANN, P. V. II 94. ◊ Expr. A ajunge slugă la dîrloagă v. dîrloagă.Fig. Persoană subordonată alteia și obligată (din cauza condițiilor sociale în care se află) să-i execute voința. În societatea feudală... artistul era în plină atîrnare, sluga, robul unui papă ori al unui duce. GHEREA, ST. CR. I 231. 2. Fig. Persoană care reprezintă sau apără orbește interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale. Dima, încuviințînd încă o dată buna rînduială cu care se apărau prietenii lui din Pașcani împotriva slugilor stăpînirii, a putut povesti mai departe. GALAN, Z. R. 290. Mie nu-mi priește, și țării nu-i doresc Un domn, supusă slugă a craiului leșesc. ALECSANDRI, T. II 74. 3. (Învechit, de obicei întregit prin «dumitale» sau «dumneavoastră») Formulă de salut sau de răspuns la salut. Cine-a întîlnit vreodată în calea sa un popă îmbrăcat cu straie sărăcuțe... mergînd cu pas rar, încet și gînditor, răspunzînd îndesat «sluga dumitale» cui nu-l trecea cu vederea...! CREANGĂ, A. 133. Bună ziua, jupîne... – Sluga d-voastră. CONTEMPORANUL, III 821. 4. (Învechit) Slujitor înarmat de pe lîngă casa sau din suita unui boier. Banul Mărăcină... A plecat în lungă cale Cu ceata slugilor sale Și cu cincizeci de voinici Adunați toți de pe-aici. ALECSANDRI, P. II 82. [Andrei] văzu trecînd pe dinainte-i un arap negru, purtînd în mînă o coasă grozavă. El întrebă cine are o slugă cu un chip așa de neplăcut. BĂLCESCU, O. II 392. La capu-i străjuiește Pandelaș, un grec voinic Cu pistoale sub ilic, Slugă veche și iubită De stăpînu-i dăruită. ALECSANDRI, P. P. 135.

SLUGĂ ~gi f. 1) Persoană angajată la stăpân mai ales pentru treburi casnice; servitor. 2) fig. Persoană devotată altei persoane sau unei cauze. /<sl. sluga

slugă m. servitor: cum e sluga și stăpânul PANN. [Slav. SLUGA].

slúgă f., pl. ĭ (vsl. sîrb. bg. sluga, slugă, rus. slugă; ung. szolga).Servitor (bărbat orĭ femeie): cum e stăpînu, și sluga; în nădejdea slugii, dat de fundu pungiĭ (Prov.). Unealtă de tras cizmele din picioare (o scândurică așezată oblic și care, la capătu de sus, are o deschizătură în care puĭ călcîĭu și tragi, pe cînd cu cel-lalt picĭor apeșĭ pe scîndurică).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

slu s. f., g.-d. art. slugii; pl. slugi

slu s. f., g.-d. art. slugii; pl. slugi

slu s. f., g.-d. art. slugii; pl. slugi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SLU s. 1. servitor, om de serviciu, (astăzi rar) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. servitoare, slujnică, femeie de serviciu, (livr.) servantă, (reg.) jupâneasă, (fam.) mariță. 3. rândaș, servitor. 4. argat, (înv. și reg.) curtean, (prin Transilv.) biris, (înv.) celednic.

SLU s. 1. servitor, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. servitoare, slujnică, (livr.) servantă, (reg.) jupîneasă, (fam.) mariță. 3. rîndaș, servitor. 4. argat, (înv. și reg.) curtean, (prin Transilv.) biriș, (înv.) celednic.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

slugă (-gi), s. f.1. Servitor, argat. – 2. Descălțător, trăgătoare. – 3. Suport, capră de susținere al capătului liber de la tăblia așezată pe tejgheaua tîmplarului. – Var. Trans. sclugă. Sl. sluga (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Conev 59), cf. mag. szolga.Der. slugarnic (var. slugar, slugăresc), adj. (servil); slugărnicie, s. f. (servilism); slugărnici, vb. (a munci ca slugă; a se purta servil); slugoi, s. m. (servitor; om slugarnic0; slugări, vb. (a fi slugă, a munci ca slugă); slugărie, s. f. (condiție de slugă, ploconeală); slugărime (var. slugăret), s. f. (slujitorime). Cf. sluji, solgăbirău.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SLUGĂ subst. și a SLUJI vb. 1. Sluga, Andriaș (16 A I 317). 2. Slugan (Moț). 3. Sluj/ăscul (Dm); -ești s. (ib). 4. Slujitoru, fam. din Gorîna (Acte Sc).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se tocmi slugă fără simbrie expr. a munci din greu pentru cineva fără nici un profit.

Intrare: Slugă
Slugă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Slugă
Intrare: slugă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slu
  • sluga
plural
  • slugi
  • slugile
genitiv-dativ singular
  • slugi
  • slugii
plural
  • slugi
  • slugilor
vocativ singular
  • slu
  • slugo
plural
  • slugilor
sclugă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stlugă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

slu, slugisubstantiv feminin

  • 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind plătită în bani sau în natură. DEX '09 DLRLC
    antonime: stăpân diminutive: sluguliță augmentative: slugoi
    • format_quote Hotărîse să plece slugă unde-o nimeri, cu nevastă cu tot. VORNIC, P. 20. DLRLC
    • format_quote Slugi începură a umbla cu băuturi răcoritoare. SADOVEANU, O. VII 89. DLRLC
    • format_quote Dionis s-a băgat iar slugă la prăvălie. GALACTION, O. I 85. DLRLC
    • format_quote Decît slugă la ciocoi, Mai bine cioban la oi. ANT. LIT. POP. I 14. DLRLC
    • format_quote învechit popular masculin S-au ascuns sub o lespede sub mare, anume numai ca pe bietul slugă să-l piardă. BOTA, P. 87. DLRLC
    • format_quote învechit popular masculin Dar el te iubește oare? l-a-ntrebat sluga cel prost. PANN, P. V. II 94. DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană care susține sau apără orbește interesele altuia în schimbul unor avantaje materiale. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Dima, încuviințînd încă o dată buna rînduială cu care se apărau prietenii lui din Pașcani împotriva slugilor stăpînirii, a putut povesti mai departe. GALAN, Z. R. 290. DLRLC
      • format_quote Mie nu-mi priește, și țării nu-i doresc Un domn, supusă slugă a craiului leșesc. ALECSANDRI, T. II 74. DLRLC
    • chat_bubble A ajunge slugă la dârloagă. DLRLC
    • chat_bubble învechit Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cine-a întîlnit vreodată în calea sa un popă îmbrăcat cu straie sărăcuțe... mergînd cu pas rar, încet și gînditor, răspunzînd îndesat «sluga dumitale» cui nu-l trecea cu vederea...! CREANGĂ, A. 133. DLRLC
      • format_quote Bună ziua, jupîne... – Sluga d-voastră. CONTEMPORANUL, III 821. DLRLC
  • 2. figurat Persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În societatea feudală... artistul era în plină atîrnare, sluga, robul unui papă ori al unui duce. GHEREA, ST. CR. I 231. DLRLC
  • 3. învechit Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: slujitor
    • format_quote Banul Mărăcină... A plecat în lungă cale Cu ceata slugilor sale Și cu cincizeci de voinici Adunați toți de pe-aici. ALECSANDRI, P. II 82. DLRLC
    • format_quote [Andrei] văzu trecînd pe dinainte-i un arap negru, purtînd în mînă o coasă grozavă. El întrebă cine are o slugă cu un chip așa de neplăcut. BĂLCESCU, O. II 392. DLRLC
    • format_quote La capu-i străjuiește Pandelaș, un grec voinic Cu pistoale sub ilic, Slugă veche și iubită De stăpînu-i dăruită. ALECSANDRI, P. P. 135. DLRLC
  • 4. rar Aparat simplu, format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva. DEX '09 DEX '98
    sinonime: trăgătoare
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.