3 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLOVENI, slovenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. – Cf. slomni.

SLOVENI, slovenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. – Cf. slomni.

sloveni [At: CARTE TREB. II, 62/1 / V: (îrg) ~omni, (înv) ~vni, (reg) ~ogni, scl~ / Pzi: ~nesc / E: slovni cf slv сълогиіа] 1 vt(a) (Asr; c. i. cuvinte, texte, inscripții, documente etc.) A silabisi (3). 2 vt(a) (Îrg; îf slomni) A îngăima. 3 vt(a) (Îrg; îaf) A șopti. 4 vt(a) (Mun) A încerca să învețe. 5 vt(a) (Mun) A începe să priceapă. 6-7 vt(a) (Mun; c. i. melodii, cântece etc.) A încerca să descifreze sau să deprindă. 8 vr (Mun; îf slomni) A se zvoni. 9 vr (Mun; pex; îaf) A se anunța (1). 10 vi (Reg; fig; mai ales d. lumină, culori; îf slomni) A apărea treptat. 11 vi (Reg; fig; mai ales d. lumină, culori; îaf) A se distinge cu greutate. 12 vi (Îf slomni; îe) A slomni (sau, vrim, a se slomni) zorile A miji zorile. 13 vt(a) (Fig) A bănui (11). 14 vt(a) (Fig) A dibui (6).

SLOVENI, slovenesc, vb. IV. Tranz. (Învechit ș arhaizant) A citi greu, pronunțînd literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. Sevastian... învață să slovenească buchile și-i scrie feciorului său de la oraș. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 4/3. Pe Anton Pann l-ai slovenit la șase ani. PAS, Z. I 26. Aron flăcăul slovenea psaltirea. SADOVEANU, O. VII 213. ◊ Absol. Cu ochelari pe nas și slovenind arar, Se bucură bătrînul și-i fălos Cînd îmi citește numele-n ziar. BENIUC, V. 101. După ce-am prins a sloveni, parcă am altă putere. CAMILAR, N. II 371. Citea cu glas înalt dintr-o psaltire, Dar în citit cam slovenea. COȘBUC, P. II 232.

slovenì v. a slomni: e de mirare cum poate sloveni NEGR. [Tras din slovă].

Sloveni m. pl. Slavii din Stiria, Carintia, Carniolia, Friul și litoralul Adriaticei: 1.720.000 loc.

SLOVEN, -Ă, sloveni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Sloveniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Sloveniei sau slovenilor (1), referitor la Slovenia ori la sloveni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă slavă meridională vorbită de sloveni. – Din sb. sloven.

slovean, ~ă [At: (a.1688) GCR I, 280/15 / Pl: ~eni, ~ene / E: vsl словѣнинъ] 1-2 smp (Înv) Slav (1-2). 3-4 smf (Înv) Slav (3-4). 5-8 a (Îdt) Slav (5-8). 9-10 smf Sloven (1-2). 11 smp Sloven (4). 12-16 a (Îdt) Sloven (3, 5-8).

sloven, ~ă [At: DDRF / Pl: ~i, ~e / E: fr slovène] 1 smf Persoană care face parte din populația de bază a Sloveniei Si: (ltî) noric1, slovean (9), (îvr) noricean. 2-3 smf, a (Persoană) originar(ă) din Slovenia. Si: (ltî) noric1, slovean (10), (îvr) noricean 4 smp Popor care locuiește în Slovenia Si: (ltî) noric1, slovean (12), (îvr) noricean. 5-6 a Care aparține Sloveniei sau populației ei Si: (înv) slovean (13-14). 7-8 a Privitor la Slovenia sau la populația ei Si: (înv) slovean (15-16). 9 sf Limbă slavă meridională vorbită de sloveni. 10-11 smp (Înv) Slav (1-2). 12-15 a (Înv) Slav (5-8).

SLOVEN, -Ă, sloveni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Sloveniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Sloveniei sau populației ei, privitor la Slovenia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă slavă meridională vorbită de sloveni. – Din scr. sloven.

SLOVEAN, -Ă, sloveni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Sloveniei (în Iugoslavia).

SLOVEN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Slovenia. ◊ (s. f.) limbă slavă meridională vorbită de sloveni. (< fr. slovène)

SLOVEAN ~eană (~eni, ~ene) Care ține de slavi; propriu slavilor. /<sl. slovĕninu

SLOVEN2 ~ă (~i, ~e) Care aparține Sloveniei sau populației ei; din Slovenia. /<fr. slovene

SLOVEN1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Sloveniei sau este originară din Slovenia. /<fr. Slovene

SLOVE f. mai ales art. Limba slovenilor. /<fr. slovene

slomnésc v. tr. V. slovenesc 2.

Sloveán,-că s. (vsl. Slovĭenin). Slavon. Slav vechĭ meridional din evu mediŭ. V. slav.

2) slovenésc și (Del.) slognésc și (azĭ, vest) slomnésc și slovnésc v. tr. (din vsl. sŭložiti, a compune, sŭlognĭa, silabă; bg. rus. slog, silabă, și vsl. slaviți, a vorbi, infl. și de slovenesc 1, adică „învăț slovenește”. Cp. și cu rîvnesc, rimnesc și pocnesc, pognesc, pomnesc). Vechĭ. Silabisesc. Azĭ. Vest. Pronunț cu nesiguranță orĭ cu frică: a slomni un cuvînt. Fig. Descifrez, pricep: tăceți, că’ncep și eŭ să slomnesc (Cod.). V. intr. Încep să mă arăt: cînd somniră zorile (CL. 1910, 1, 38; 1912, 11, 1201, și rev. I. Crg. 9, 26).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sloveni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slovenesc, 3 sg. slovenește, imperf. 1 sloveneam; conj. prez. 1 sg. să slovenesc, 3 să slovenească

sloveni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slovenesc, imperf. 3 sg. slovenea; conj. prez. 3 să slovenească

sloveni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slovenesc, imperf. 3 sg. slovenea; conj. prez. 3 sg. și pl. slovenească

sloven adj. m., s. m., pl. sloveni; adj. f., s. f. slove, pl. slovene

slove (limbă) s. f., g.-d. art. slovenei

sloven adj. m., s. m., pl. sloveni; adj. f., s. f. slovenă, pl. slovene

slove (limbă) s. f., g.-d. art. slovenei

sloven s. m., adj. m., pl. sloveni; f. sg. slovenă, g.-d. art. slovenei, pl. slovene

slove (limba) s. f., g.-d. art. slovenei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SLOVENI vb. v. bucheri, silabisi.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

slovean (-eni), s. m.1. Slav. – 2. Sloven. Sl. slovĕninŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45), cf. schiau. Înlocuit treptat, cu primul său sens, de slav, s. m., din fr. slave și cu al doilea de sloven, s. n.Der. slovac, s. m. (locuitor din Slovacia); slovenesc (var. slavonesc), adj. (slav); slovenește (var. slavonește), adv. (în limba slavă); slovenie, s. f. (înv., limba slavă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sloveni, slovenesc, vb. IV (înv.) 1. a citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. 2. (reg.; în forma: slomni) a îngăima; a șopti. 3. (reg.) a încerca să învețe; a începe să priceapă. 4. (reg.; despre melodii, cântece etc.) a încerca să descifreze sau să deprindă. 5. (refl.; reg.; în forma: slomni) a se zvoni, a se anunța. 6. (fig.; reg.; despre lumină, culori, în forma: slomni) a apărea treptat; a miji; a se distinge cu greutate. 7. a bănui; a dibui.

SLOVE s. f. (cf. scr. sloven): limbă slavă din grupul meridional, vorbită în R. Slovenia (în nord-vestul R. Croația), cu centrul la Ljubljana, și în unele regiuni din sudul Austriei și din nord-estul Italiei. Este limba oficială a R. Slovenia și cea mai armonioasă (alături de sârbo-croată) dintre limbile slave, deoarece a păstrat urme ale vechiului accent muzical din slava comună. Folosește alfabetul latin (ca polona, ceha, croata, slovaca și sârba lusaciană) cu adaptările făcute de limba croată. Prima atestare de limbă slovenă datează din secolul al X-lea. Între secolele al XI-lea – al XV-lea ea n-a mai fost folosită în scris, datorită influenței germane și latine. În secolul al XVI-lea, după Reformă, s-a format limba literară slovenă, care s-a desăvârșit, în aspectul ei modern, în secolul al XIX-lea.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SLOVÉN, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe terit. Sloveniei. Mai trăiesc în Italia, Austria, Ungaria și S.U.A. De religie creștină (catolici). ♦ Persoană care care aparține acestui popor sau este originară din Slovenia. 2. Adj. Care aparține Sloveniei sau populației ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană din familia slavă, grupul meridional, vorbită de sloveni. Este cea mai occidentală limbă din grupul meridional, cu multe elemente latine și împrumuturi germane. În sec. 15 apar primele fragmente de texte scrise. În 1584 este tipărită prima gramatică care codifică limba literară scrisă. Alfabet latin. Se mai vorbește în Italia, Austria și Ungaria.

Intrare: sloveni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sloveni
  • slovenire
  • slovenit
  • slovenitu‑
  • slovenind
  • slovenindu‑
singular plural
  • slovenește
  • sloveniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slovenesc
(să)
  • slovenesc
  • sloveneam
  • slovenii
  • slovenisem
a II-a (tu)
  • slovenești
(să)
  • slovenești
  • sloveneai
  • sloveniși
  • sloveniseși
a III-a (el, ea)
  • slovenește
(să)
  • slovenească
  • slovenea
  • sloveni
  • slovenise
plural I (noi)
  • slovenim
(să)
  • slovenim
  • sloveneam
  • slovenirăm
  • sloveniserăm
  • slovenisem
a II-a (voi)
  • sloveniți
(să)
  • sloveniți
  • sloveneați
  • slovenirăți
  • sloveniserăți
  • sloveniseți
a III-a (ei, ele)
  • slovenesc
(să)
  • slovenească
  • sloveneau
  • sloveni
  • sloveniseră
scloveni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
slovni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
slogni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sloven (adj.)
sloven1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sloven
  • slovenul
  • slovenu‑
  • slove
  • slovena
plural
  • sloveni
  • slovenii
  • slovene
  • slovenele
genitiv-dativ singular
  • sloven
  • slovenului
  • slovene
  • slovenei
plural
  • sloveni
  • slovenilor
  • slovene
  • slovenelor
vocativ singular
plural
slovean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slovean
  • sloveanul
  • sloveanu‑
  • slovea
  • sloveana
plural
  • sloveni
  • slovenii
  • slovene
  • slovenele
genitiv-dativ singular
  • slovean
  • sloveanului
  • slovene
  • slovenei
plural
  • sloveni
  • slovenilor
  • slovene
  • slovenelor
vocativ singular
plural
Intrare: sloven (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sloven
  • slovenul
  • slovenu‑
plural
  • sloveni
  • slovenii
genitiv-dativ singular
  • sloven
  • slovenului
plural
  • sloveni
  • slovenilor
vocativ singular
  • slovenule
  • slovene
plural
  • slovenilor
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slovean
  • sloveanul
  • sloveanu‑
plural
  • sloveni
  • slovenii
genitiv-dativ singular
  • slovean
  • sloveanului
plural
  • sloveni
  • slovenilor
vocativ singular
  • sloveanule
  • slovene
plural
  • slovenilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sloveni, slovenescverb

  • 1. învechit A citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sevastian... învață să slovenească buchile și-i scrie feciorului său de la oraș. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 4/3. DLRLC
    • format_quote Pe Anton Pann l-ai slovenit la șase ani. PAS, Z. I 26. DLRLC
    • format_quote Aron flăcăul slovenea psaltirea. SADOVEANU, O. VII 213. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Cu ochelari pe nas și slovenind arar, Se bucură bătrînul și-i fălos Cînd îmi citește numele-n ziar. BENIUC, V. 101. DLRLC
    • format_quote (și) absolut După ce-am prins a sloveni, parcă am altă putere. CAMILAR, N. II 371. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Citea cu glas înalt dintr-o psaltire, Dar în citit cam slovenea. COȘBUC, P. II 232. DLRLC
etimologie:
  • cf. slomni DEX '98 DEX '09

sloven, sloveadjectiv

  • 1. Care aparține Sloveniei sau slovenilor, referitor la Slovenia ori la sloveni. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Care ține de slavi; propriu slavilor. NODEX
etimologie:

sloven, slovenisubstantiv masculin
slove, slovenesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face parte din populația Sloveniei sau este originară de acolo. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.