SLOVENEȘTE adv. În felul slovenilor (1), ca slovenii; în limba slovenă (2). ♦ (Înv.) Slavonește. – Sloven + suf. -ește.

slovenește [At: (a.1743) GCR II, 35/6 / E: slovean + -ește] 1-2 av, s (Înv) Slavonește (1-2). 3 av În felul slovenilor (1-2, 4). 4 av În limba slovenă (5).

SLOVENEȘTE adv. În felul slovenilor (1), ca slovenii; în limba slovenă (2). ♦ (Înv.) Slavonește. – Sloven + suf. -este.

SLOVENEȘTE adv. În felul slovenilor, ca slovenii, în limba slovenilor. Vorbește slovenește. ♦ (Învechit) Slavonește. Alături ardea o făclie de ceară galbină și un biet călugăr bogonisea pe slovenește, dar cu glas slab, rugile agoniei. ODOBESCU, S. I 66.

SLOVENEȘTE adv. 1) În felul slovenilor; cum obișnuiesc slovenii. 2) În limba slovenă. A vorbi ~. /slovean + suf. ~ește

scloveni v vz sloveni

slogni v vz sloveni

slomni v vz sloveni³

sloveni [At: CARTE TREB. II, 62/1 / V: (îrg) ~omni, (înv) ~vni, (reg) ~ogni, scl~ / Pzi: ~nesc / E: slovni cf slv сълогиіа] 1 vt(a) (Asr; c. i. cuvinte, texte, inscripții, documente etc.) A silabisi (3). 2 vt(a) (Îrg; îf slomni) A îngăima. 3 vt(a) (Îrg; îaf) A șopti. 4 vt(a) (Mun) A încerca să învețe. 5 vt(a) (Mun) A începe să priceapă. 6-7 vt(a) (Mun; c. i. melodii, cântece etc.) A încerca să descifreze sau să deprindă. 8 vr (Mun; îf slomni) A se zvoni. 9 vr (Mun; pex; îaf) A se anunța (1). 10 vi (Reg; fig; mai ales d. lumină, culori; îf slomni) A apărea treptat. 11 vi (Reg; fig; mai ales d. lumină, culori; îaf) A se distinge cu greutate. 12 vi (Îf slomni; îe) A slomni (sau, vrim, a se slomni) zorile A miji zorile. 13 vt(a) (Fig) A bănui (11). 14 vt(a) (Fig) A dibui (6).

slovni v vz sloveni

SLOVENI, slovenesc, vb. IV. Tranz. (Învechit ș arhaizant) A citi greu, pronunțînd literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. Sevastian... învață să slovenească buchile și-i scrie feciorului său de la oraș. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 4/3. Pe Anton Pann l-ai slovenit la șase ani. PAS, Z. I 26. Aron flăcăul slovenea psaltirea. SADOVEANU, O. VII 213. ◊ Absol. Cu ochelari pe nas și slovenind arar, Se bucură bătrînul și-i fălos Cînd îmi citește numele-n ziar. BENIUC, V. 101. După ce-am prins a sloveni, parcă am altă putere. CAMILAR, N. II 371. Citea cu glas înalt dintr-o psaltire, Dar în citit cam slovenea. COȘBUC, P. II 232.

slovenì v. a slomni: e de mirare cum poate sloveni NEGR. [Tras din slovă].

*paleoslávic, -ă adj. (d. paleoslav). Al vechilor Slavĭ: limba paleoslavică (mama limbilor slavice). Adv. A vorbi paleoslavic. – Se zice și slavonesc, slovenesc, ca adv. slavonește, slovenește.

slognésc, V. slovenesc 2.

slomnésc v. tr. V. slovenesc 2.

2) slovenésc și (Del.) slognésc și (azĭ, vest) slomnésc și slovnésc v. tr. (din vsl. sŭložiti, a compune, sŭlognĭa, silabă; bg. rus. slog, silabă, și vsl. slaviți, a vorbi, infl. și de slovenesc 1, adică „învăț slovenește”. Cp. și cu rîvnesc, rimnesc și pocnesc, pognesc, pomnesc). Vechĭ. Silabisesc. Azĭ. Vest. Pronunț cu nesiguranță orĭ cu frică: a slomni un cuvînt. Fig. Descifrez, pricep: tăceți, că’ncep și eŭ să slomnesc (Cod.). V. intr. Încep să mă arăt: cînd somniră zorile (CL. 1910, 1, 38; 1912, 11, 1201, și rev. I. Crg. 9, 26).

slovenește (în slovenă; (înv.) în slavonă) adv.

slovenește adv.

slovenește adv.

sloveni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slovenesc, 3 sg. slovenește, imperf. 1 sloveneam; conj. prez. 1 sg. să slovenesc, 3 să slovenească

sloveni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slovenesc, imperf. 3 sg. slovenea; conj. prez. 3 să slovenească

sloveni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slovenesc, imperf. 3 sg. slovenea; conj. prez. 3 sg. și pl. slovenească

SLOVENEȘTE adv. v. slavonește.

slovenește adv. v. SLAVONEȘTE.

SLOVENI vb. v. bucheri, silabisi.

sloveni vb. v. BUCHERI. SILABISI.

sloveni, slovenesc, vb. IV (înv.) 1. a citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. 2. (reg.; în forma: slomni) a îngăima; a șopti. 3. (reg.) a încerca să învețe; a începe să priceapă. 4. (reg.; despre melodii, cântece etc.) a încerca să descifreze sau să deprindă. 5. (refl.; reg.; în forma: slomni) a se zvoni, a se anunța. 6. (fig.; reg.; despre lumină, culori, în forma: slomni) a apărea treptat; a miji; a se distinge cu greutate. 7. a bănui; a dibui.