slovenesc, ~ească a [At: (a.1648) GCR I, 125/38 / V: ~vin~ / Pl: ~ești / E: slovean + -esc cf slv словѣньскъ] (Înv) 1-4 a Slav (5-8). 5 sf Limba slavonă (9).

1) slovenésc, -eáscă adj. (d. Slovean; sîrb. slov[j]enski, slavenski, sîrb. bg. slovjanski, rus. -kiĭ). Al Slovenilor: limba slovenească.

2) slovenésc și (Del.) slognésc și (azĭ, vest) slomnésc și slovnésc v. tr. (din vsl. sŭložiti, a compune, sŭlognĭa, silabă; bg. rus. slog, silabă, și vsl. slaviți, a vorbi, infl. și de slovenesc 1, adică „învăț slovenește”. Cp. și cu rîvnesc, rimnesc și pocnesc, pognesc, pomnesc). Vechĭ. Silabisesc. Azĭ. Vest. Pronunț cu nesiguranță orĭ cu frică: a slomni un cuvînt. Fig. Descifrez, pricep: tăceți, că’ncep și eŭ să slomnesc (Cod.). V. intr. Încep să mă arăt: cînd somniră zorile (CL. 1910, 1, 38; 1912, 11, 1201, și rev. I. Crg. 9, 26).

scloveni v vz sloveni

slogni v vz sloveni

slomni v vz sloveni³

sloveni [At: CARTE TREB. II, 62/1 / V: (îrg) ~omni, (înv) ~vni, (reg) ~ogni, scl~ / Pzi: ~nesc / E: slovni cf slv сълогиіа] 1 vt(a) (Asr; c. i. cuvinte, texte, inscripții, documente etc.) A silabisi (3). 2 vt(a) (Îrg; îf slomni) A îngăima. 3 vt(a) (Îrg; îaf) A șopti. 4 vt(a) (Mun) A încerca să învețe. 5 vt(a) (Mun) A începe să priceapă. 6-7 vt(a) (Mun; c. i. melodii, cântece etc.) A încerca să descifreze sau să deprindă. 8 vr (Mun; îf slomni) A se zvoni. 9 vr (Mun; pex; îaf) A se anunța (1). 10 vi (Reg; fig; mai ales d. lumină, culori; îf slomni) A apărea treptat. 11 vi (Reg; fig; mai ales d. lumină, culori; îaf) A se distinge cu greutate. 12 vi (Îf slomni; îe) A slomni (sau, vrim, a se slomni) zorile A miji zorile. 13 vt(a) (Fig) A bănui (11). 14 vt(a) (Fig) A dibui (6).

slovinesc, ~ească a vz slovenesc

slovni v vz sloveni

SLOVENI, slovenesc, vb. IV. Tranz. (Învechit ș arhaizant) A citi greu, pronunțînd literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. Sevastian... învață să slovenească buchile și-i scrie feciorului său de la oraș. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 4/3. Pe Anton Pann l-ai slovenit la șase ani. PAS, Z. I 26. Aron flăcăul slovenea psaltirea. SADOVEANU, O. VII 213. ◊ Absol. Cu ochelari pe nas și slovenind arar, Se bucură bătrînul și-i fălos Cînd îmi citește numele-n ziar. BENIUC, V. 101. După ce-am prins a sloveni, parcă am altă putere. CAMILAR, N. II 371. Citea cu glas înalt dintr-o psaltire, Dar în citit cam slovenea. COȘBUC, P. II 232.

slovenì v. a slomni: e de mirare cum poate sloveni NEGR. [Tras din slovă].

*paleoslávic, -ă adj. (d. paleoslav). Al vechilor Slavĭ: limba paleoslavică (mama limbilor slavice). Adv. A vorbi paleoslavic. – Se zice și slavonesc, slovenesc, ca adv. slavonește, slovenește.

slognésc, V. slovenesc 2.

slomnésc v. tr. V. slovenesc 2.

sloveni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slovenesc, 3 sg. slovenește, imperf. 1 sloveneam; conj. prez. 1 sg. să slovenesc, 3 să slovenească

sloveni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slovenesc, imperf. 3 sg. slovenea; conj. prez. 3 să slovenească

sloveni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slovenesc, imperf. 3 sg. slovenea; conj. prez. 3 sg. și pl. slovenească

SLOVENESC adj. v. slavon, slavonesc.

slovenesc adj. v. SLAVON. SLAVONESC.

SLOVENI vb. v. bucheri, silabisi.

sloveni vb. v. BUCHERI. SILABISI.

sloveni, slovenesc, vb. IV (înv.) 1. a citi cu greu, pronunțând literă cu literă sau silabă cu silabă; a silabisi. 2. (reg.; în forma: slomni) a îngăima; a șopti. 3. (reg.) a încerca să învețe; a începe să priceapă. 4. (reg.; despre melodii, cântece etc.) a încerca să descifreze sau să deprindă. 5. (refl.; reg.; în forma: slomni) a se zvoni, a se anunța. 6. (fig.; reg.; despre lumină, culori, în forma: slomni) a apărea treptat; a miji; a se distinge cu greutate. 7. a bănui; a dibui.