8 definiții pentru «sloven»   declinări

SLOVÉN, -Ă, sloveni, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Sloveniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Sloveniei sau populației ei, privitor la Slovenia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă slavă meridională vorbită de sloveni. – Din scr. sloven.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SLOVÉN1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Sloveniei sau este originară din Slovenia. /<fr. Slovene
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SLOVÉN2 ~ă (~i, ~e) Care aparține Sloveniei sau populației ei; din Slovenia. /<fr. slovene
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SLOVÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Slovenia. ◊ (s.f.) limbă slavă meridională vorbită de sloveni. (< fr. slovène)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

slovén s. m., adj. m., pl. slovéni; f. sg. slovénă, g.-d. art. slovénei, pl. slovéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SLOVÉNĂ f. mai ales art. Limba slovenilor. /<fr. slovene
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

slovénă (limba) s. f., g.-d. art. slovénei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SLOVÉN, -Ă (‹ fr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe terit. Sloveniei. Mai trăiesc în Italia, Austria, Ungaria și S.U.A. De religie creștină (catolici). ♦ Persoană care care aparține acestui popor sau este originară din Slovenia. 2. Adj. Care aparține Sloveniei sau populației ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană din familia slavă, grupul meridional, vorbită de sloveni. Este cea mai occidentală limbă din grupul meridional, cu multe elemente latine și împrumuturi germane. În sec. 15 apar primele fragmente de texte scrise. În 1584 este tipărită prima gramatică care codifică limba literară scrisă. Alfabet latin. Se mai vorbește în Italia, Austria și Ungaria.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink