SLOVEÁN ~eánă (~éni, ~éne) Care ține de slavi; propriu slavilor. /<sl. slovĕninu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sloveán (-éni), s. m. – 1. Slav. – 2. Sloven. Sl. slovĕninŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45), cf. schiau. Înlocuit treptat, cu primul său sens, de slav, s. m., din fr. slave și cu al doilea de sloven, s. n. – Der. slovac, s. m. (locuitor din Slovacia); slovenesc (var. slavonesc), adj. (slav); slovenește (var. slavonește), adv. (în limba slavă); slovenie, s. f. (înv., limba slavă).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink