SLIMUÍT, -Ă, slimuiți, -te, adj. (Înv.) Întocmit, urzit, pus la cale. – V. slimui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
slimuít2, slimuítă, adj. (reg.) slinos, plin de slin.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SLIMUÍ, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pune la cale; a întocmi, a urzi. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
slimuí2, slimuiésc, vb. IV (reg.) a (se) umple de slin.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
slimuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slimuiésc, imperf. 3 sg. slimuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. slimuiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink