opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLIMUIRE, slimuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a slimui și rezultatul ei. – V. slimui.

SLIMUIRE, slimuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a slimui și rezultatul ei. – V. slimui.

SLIMUI, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pune la cale; a întocmi, a urzi. – Et. nec.

SLIMUI, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A pune la cale; a întocmi, a urzi. – Et. nec.

slimui2 vtr [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~esc / E: slim + -ui] (Reg) 1-2 A (se) umple de slin (1) Si: (rar) a (se) slini (1-2).

slimui1 vt [At: NEGRUZZI, S. I, 117 / Pzi: ~esc / E: slim1 + -ui] (Îrg) 1 (C. i. planuri, lucrări etc.) A concepe (5). 2 A înjgheba.

SLIMUI, slimuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A pune la cale (un plan); a urzi, a întocmi, a făuri. Planul acel cumplit, Ce asupra țării sale ungurii au slimuit. NEGRUZZI, S. I 117.

slimuì v. od. a sfătui: (planul) ce asupra țării sale Ungurii au slimuit NEGR. [Vechiu-rom. slim, sfat: origină necunoscută].

slinésc v. tr. (sîrb. sliniti, rus. slinitĭ, a murdări cu scuĭpat), Umplu (murdăresc) de slin: haĭnele s’au slinit. – În Munt și însl- (CL. 1919, 3, 313). În Mold. nord slimuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

slimuire (înv.) s. f., g.-d. art. slimuirii; pl. slimuiri

slimuire (înv.) s. f., g.-d. art. slimuirii; pl. slimuiri

slimuire s. f., g.-d. art. slimuirii; pl. slimuiri

slimui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slimuiesc, 3 sg. slimuiește, imperf. 1 slimuiam; conj. prez. 1 sg. să slimuiesc, 3 să slimuiască

slimui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slimuiesc, imperf. 3 sg. slimuia; conj. prez. 3 să slimuiască

slimui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slimuiesc, imperf. 3 sg. slimuia; conj. prez. 3 sg. și pl. slimuiască

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

slimui2, slimuiesc, vb. IV (reg.) a (se) umple de slin.

Intrare: slimuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slimuire
  • slimuirea
plural
  • slimuiri
  • slimuirile
genitiv-dativ singular
  • slimuiri
  • slimuirii
plural
  • slimuiri
  • slimuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: slimui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • slimui
  • slimuire
  • slimuit
  • slimuitu‑
  • slimuind
  • slimuindu‑
 singular plural
  • slimuiește
  • slimuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • slimuiesc
 (să)
  • slimuiesc
  • slimuiam
  • slimuii
  • slimuisem
a II-a (tu)
  • slimuiești
 (să)
  • slimuiești
  • slimuiai
  • slimuiși
  • slimuiseși
a III-a (el, ea)
  • slimuiește
 (să)
  • slimuiască
  • slimuia
  • slimui
  • slimuise
plural I (noi)
  • slimuim
 (să)
  • slimuim
  • slimuiam
  • slimuirăm
  • slimuiserăm
  • slimuisem
a II-a (voi)
  • slimuiți
 (să)
  • slimuiți
  • slimuiați
  • slimuirăți
  • slimuiserăți
  • slimuiseți
a III-a (ei, ele)
  • slimuiesc
 (să)
  • slimuiască
  • slimuiau
  • slimuiră
  • slimuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

slimuire, slimuirisubstantiv feminin

  • 1. învechit Acțiunea de a slimui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi slimui DEX '09 DEX '98

slimui, slimuiescverb

  • 1. învechit A pune la cale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: făuri urzi întocmi
    • format_quote Planul acel cumplit, Ce asupra țării sale ungurii au slimuit. NEGRUZZI, S. I 117. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.