slătioară sf [At: DDRF / Pl: ~oare / E: slatină + -ioară] 1-2 (Șhp) Slatină (1) (mică).

slătioara sfa [At: VARONE, D, 145 / Pl: ? / E: np Slatina + -ioara] (Reg) 1 Horă nedefinită mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută slătioara (1).

slătioáră, slătioare, s.f. (reg.) Pârâu cu apă sărată. ■ (top.) Slătioara, pârâu ce izvorăște de la poalele Sermeteșului (1.306 m) și se varsă în Iza; Slătioara, sat aparținător de com. Strâmtura. – Din slatină „apă sărată” + suf. -ioară (MDA).

slătioara s.f. art. (reg.) numele unei hore; melodia după care se execută această horă.