SITÚLĂ, situle, s. f. (Rar) Vas cu toartă pentru scos apă. – Din lat. situla, fr. situle.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SITÚLĂ s.f. (Arheol.) Vas de metal de forma unei găleți moderne, prevăzut cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă. [< lat. situla].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SITÚLĂ s. f. (arheol.) vas de metal, ca o căldărușă tronconică, cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă. (< lat. situla)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sitúlă s. f., g.-d. art. sitúlei; pl. sitúle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink