SIT s. n. 1. peisaj considerat din punctul de vedere al aspectului său pitoresc. 2. configurație proprie unui anumit teritoriu, păstrat în forma sa naturală. ◊ sit arheologic = loc în care se efectuează săpături. 3. (biol.) cea mai mică unitate a unei gene care poate suferi o mutație sau o recombinare. (< fr., engl. site)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

SIT, situri, s. n. (Franțuzism) Peisaj. – Fr. site
Sursa: DLRM | Adăugată de Zavaidoc | Greșeală de tipar | Permalink

SIT, síturi, s.n. (Franțuzism rar) Priveliște din natură; peisaj. Dealurile și pădurile Hușului reproduc ... pitoreștile situri de lângă Carlsbad. HAȘDEU, I.V. 131.
Sursa: DLRLC | Adăugată de tavi | Greșeală de tipar | Permalink

SIT s. v. cadru, imaș, izlaz, pășune, peisaj, priveliște, scenă, tablou, vedere.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

sit s. n., pl. síturi
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

SIT, síturi, s.n. 1. Loc geografic; peisaj. 2. Pagină de internet. – Cf. fr., engl. site, lat. situs.
Sursa: Neoficial | Adăugată de lozanro | Greșeală de tipar | Permalink

SIT, síturi, s.n. ~ 3. (În sint.) Sit arheologic = așezare arheologică; loc în care se efectuează săpături arheologice. (cf. fr. site archéologique) [TLF]
Sursa: Neoficial | Adăugată de tavi | Greșeală de tipar | Permalink

șiț! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă pisicile.
Sursa: DAR | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink