14 definiții pentru sistolă
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SISTOLĂ, sistole, s. f. Contracție fiziologică periodică, ritmică a musculaturii inimii, în timpul căreia sângele este expulzat din ventricule în artera pulmonară și în aortă, iar din auricule în ventricule. – Din fr. systole.
sistolă sf [At: HOL. / A și: ~tolă / Pl: ~le / E: fr systole cf ngr συστολή] Contracție fiziologică periodică, ritmică a musculaturii cavităților inimii, având drept efect expulzarea sângelui din ventricule în aortă și în artera pulmonară și din atrii în ventricule.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SISTOLĂ, sistole, s. f. Fază de contractare fiziologică periodică, ritmică a musculaturii inimii, în timpul căreia sângele este expulzat din ventricule în artera pulmonară și în aortă, iar din auricule în ventricule. – Din fr. systole.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SISTOLĂ, sistole, s. f. Fază de contractare ritmică a inimii, cînd sîngele este expulzat în artera pulmonară și în aortă. Dozele toxice opresc inima în sistolă. DANIELOPOLU, F. N. II 172.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SISTOLĂ s.f. Contracția periodică, ritmică a mușchiului cardiac însoțită de împingerea sîngelui din inimă în artere. [< fr. systole, cf. gr. systole – contracție].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SISTOLĂ s. f. 1. contracția periodică, ritmică a mușchiului cardiac, însoțită de împingerea sângelui din inimă în artere. 2. fază de contractare a vacuolelor pulsatile, la alge. (< fr. systole)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SISTOLĂ ~e f. Contracție ritmică a mușchiului inimii, datorită căreia sângele este propulsat în artere. [G.-D. sistolei] /<fr. systole
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sistolă f. Anat. mișcare de contracțiune a inimei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*sístolă f., pl. e (lat systole, d. vgr. systolé. V. diastolă). Gram. lat. întrebuințarea uneĭ silabe scurte ca lungă. Fiziol. Contracțiunea inimiĭ și arterelor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sistolă s. f., g.-d. art. sistolei; pl. sistole
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sistolă s. f., g.-d. art. sistolei; pl. sistole
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sistolă s. f., g.-d. art. sistolei; pl. sistole
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sistolă
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SÍSTOLĂ (< fr.; {s} gr. systole „contracție”) s. f. Contracție fiziologică periodică, ritmică a musculaturii cavităților inimii, având drept efect expulzarea sângelui din ventricule în aortă și în artera pulmonară (s. ventriculară) și din atrii în ventricule (s. atrială). La om se produc 60-80 s. pe minut. Împreună cu diastola (fază de relaxare a atriilor și a ventriculelor) s. formează un ciclu de activitate a inimii.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sistolă, sistolesubstantiv feminin
- 1. Contracție fiziologică periodică, ritmică a musculaturii inimii, în timpul căreia sângele este expulzat din ventricule în artera pulmonară și în aortă, iar din auricule în ventricule. DEX '09 DLRLC DN
- Dozele toxice opresc inima în sistolă. DANIELOPOLU, F. N. II 172. DLRLC
-
- 2. Fază de contractare a vacuolelor pulsatile, la alge. MDN '00
etimologie:
- systole DEX '09 DEX '98 DN