SÍSTOLĂ, sistole, s. f. Fază de contractare fiziologică periodică, ritmică a musculaturii inimii, în timpul căreia sângele este expulzat din ventricule în artera pulmonară și în aortă, iar din auricule în ventricule. – Din fr. systole.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SÍSTOLĂ ~e f. Contracție ritmică a mușchiului inimii, datorită căreia sângele este propulsat în artere. [G.-D. sistolei] /<fr. systole
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SÍSTOLĂ s.f. Contracția periodică, ritmică a mușchiului cardiac însoțită de împingerea sângelui din inimă în artere. [< fr. systole, cf. gr. systole – contracție].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SÍSTOLĂ s. f. 1. contracția periodică, ritmică a mușchiului cardiac, însoțită de împingerea sângelui din inimă în artere. 2. fază de contractare a vacuolelor pulsatile, la alge. (< fr. systole)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sístolă s. f., g.-d. art. sístolei; pl. sístole
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SÍSTOLĂ (‹ fr.; {s} gr. systole „contracție”) s. f. Contracție fiziologică periodică, ritmică a musculaturii cavităților inimii, având drept efect expulzarea sângelui din ventricule în aortă și în artera pulmonară (s. ventriculară) și din atrii în ventricule (s. atrială). La om se produc 60-80 s. pe minut. Împreună cu diastola (fază de relaxare a atriilor și a ventriculelor) s. formează un ciclu de activitate a inimii.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink