SISTEMATICĂ s.f. Știința identificării și clasificării organismelor vegetale și animale, în special în funcție de relațiile filogenetice și de evoluție. V. taxonomie. [Gen. -cii. / < fr. systématique].

SISTEMATICĂ f. Știința care se ocupă cu studiul identificării și clasificării organismelor vegetale și animale. [G.-D. sistematicii] /<fr. sistématique, lat. systematicus

sistematic, ~ă [At: (a. 1819) URICARIUL, I, 127 / V: (înv) ~tim~, (reg) sus~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ngr συστηματικός, lat systematicus, fr systématique, ger systematisch] 1-2 a, av (Care se efectuează) după o metodă dinainte alcătuită Si: metodic, organizat, (înv) metodicesc. 3-4 a, av (Pex) (Care se face) continuu și cu regularitate. 5 a (D. oameni) Care realizează ceva după un sistem (1). 6 a Care se bazează pe un sistem (1) Si: (rar) sistemic (1). 7 a Care alcătuiește un sistem (1) Si: (rar) sistemic (2). 8 av (Rar) Riguros¹. 9 av (Rar) Științific. 10 a Alcătuit potrivit unor anumite criterii Si: (îvr) sistematicesc. 11 a Care ține de un sistem (1). 12 a Care se referă la un sistem (1). 13 a Normat. 14 a Înzestrat cu mecanisme, cu mașini etc. Si: mecanizat, (rar) perfecționat. 15 a Cu formă de sistem (1). 16 a Specific unui sistem (1). 17 a (Pex) Compus din elemente corelate între ele Si: coerent (1), închegat, legat, (rar) structural. 18 av Într-un mod sistematic (16). 19 sf (Blg) Știință care studiază diversitatea organismelor vegetale și animale, diferențierea lor în grupuri naturale cu rang de categorii sistematice și înrudirile dintre ele Vz taxonomie. 20 sf Mod de organizare.

sistimatic, ~ă a vz sistematic

sustematic, ~ă a vz sistematic

SISTEMATIC, -Ă, sistematici, -e, adj. 1. Care se bazează pe un sistem, care se referă la un sistem sau este alcătuit după un anumit sistem. În fonetică, organizarea sistematică înseamnă economisirea materialului sonor, prin combinarea între ele a diverselor trăsături fonetice. GRAUR, S. L. 12. Pentru ce, o tu dascăle de vînătorie sistematică și rațională, n-ai suplinit... ODOBESCU, S. III 38. Dacă limba ar fi rămas precum se vede în cărțile vechi și se aude în gura poporului, și vrun om înzestrat cu o știință sistematică a limbelor... s-ar fi apucat a o aduna... NEGRUZZI, S. I 258. ◊ (Adverbial) În materie de morfologie, romînă, ca toate limbile romanice, a organizat mai sistematic verbul. GRAUR, S. L. 65. 2. Care se efectuează după un plan sau după o metodă dinainte chibzuită; p. ext. care se exercită cu stăruință și cu perseverență. Începură o lucrare de acțiune și influență sistematică asupra emigraților. GHICA, A. 673. ◊ (Adverbial) Țăranul, singurul producător de valori, e necontenit și sistematic despuiat de cătră stăpînii lui. SADOVEANU, E. 51. Știi că eu, cînd vorbesc, vorbesc cu documente... Le am sistematic aranjate în dosar. CARAGIALE, O, VII 190. Latinirea (= latinizarea) neobosită și sistematică ce vine din aceste școale. RUSSO, S. 74.

SISTEMATIC, -Ă adj. 1. Făcut după un anumit sistem. 2. (adesea adv.) Potrivit unui plan chibzuit dinainte; organizat. [Cf. fr. systématique, gr. systematikos].

SISTEMATIC, -Ă I. adj. 1. făcut după un anumit sistem. 2. (și adv.) potrivit unui plan chibzuit dinainte; organizat. II. s. f. știința identificării și clasificării organismelor vegetale și animale, în special în funcție de relațiile filogenetice și de evoluție. (< fr. systématique)

SISTEMATIC¹ adv. În mod regulat. /<lat. systematicus, fr. systématique, germ. systematisch, Systematik

SISTEMATIC² ~că (~ci, ~ce) 1) Care constituie un sistem; care se bazează pe un anumit sistem. Analiză ~că. 2) Care se face în conformitate cu un sistem. Antrenament ~. /<lat. systematicus, fr. systématique, germ. systematisch, Systematik

sistematic a. 1. ce ține de o sistemă: ordine sistematică; 2. care face toate după regule sau principii fără a ținea seamă de exigențele împrejurărilor: om sistematic.

*sistemátic, -ă adj. (vgr. systematikós). Făcut după sistemă, metodic: oraș, plan sistematic; casă, școală sistematică. Care lucrează cu sistemă: om, spirit sistematic. Adv. Cu sistemă.

sistematică s. f., g.-d. art. sistematicii

sistematică s. f., g.-d. art. sistematicii

sistematică s. f., g.-d. art. sistematicii

sistematic adj. m., pl. sistematici; f. sistematică, pl. sistematice

sistematic adj. m., pl. sistematici; f. sistematică, pl. sistematice

sistematic adj. m., pl. sistematici; f. sg. sistematică, pl. sistematice

SISTEMATIC adj., adv. 1. adj. coerent, (fig.) închegat, legat, strâns. (Un plan ~.) 2. adj. metodic, organizat, (înv.) metodicesc. (O acțiune ~.) 3. adv. metodic, organizat, (înv.) metodicește. (Procedează ~.) 4. adj. periodic, regulat. (Controale ~.)

SISTEMATIC adj. v. mecanic, mecanizat, perfecționat.

sistematic adj. v. MECANIC. MECANIZAT. PERFECȚIONAT.

SISTEMATIC adj., adv. 1. adj. coerent, (fig.) închegat, legat, strîns. (Un plan ~.) 2. adj. metodic, organizat, (înv.) metodicesc. (O acțiune ~.) 3. adv. metodic, organizat, (înv.) metodicește. (Procedează ~.) 4. adj. periodic, regulat. (Controale ~.)

Sistematic ≠ nesistematic