Sisyph m. 1. Mit. rege din Corint, condamnat pentru crimele sale a rostogoli în Infern un bolovan enorm pe vârful unui munte, de unde recădea mereu; 2. fig. stânca lui Sisyph, sarcină grea ce reclamă opintiri continue.

Sisif = Sisyphus.

Sisif, rege al Corintului, personaj simbolic în mitologia greacă, personificând șiretenia și lipsa de scrupule. A fost osândit după moarte, în Infern, să urce la nesfârșit o stâncă uriașă pe un deal, care, ajuns la culme, se rostogolea din nou la vale.

SISIF (în mitologia greacă), rege al Corintului, fiu al lui Eol. Osândit după moarte, de Zeus, pentru nelegiuirile din timpul vieții, la o pedeapsă eternă: în Infern, să urce neîncetat pe un povârniș o stâncă uriașă, care, ajunsă pe culme, se rostogolește din nou la vale. Mitul lui S. este considerat ca fiind simbolul condiției umane, acela de muncă mereu reîncepută, valorificat în literatură.

Muncă de Sisif – Rege legendar din Corint, Sisif a fost osîndit de Zeus, pentru nesupunere, să urce pe povîrnișul unui deal din infern, ducînd în spinare o stîncă uriașă. Dar cum ajungea în vîrf, stînca aluneca și se rostogolea înapoi, Sisif fiind nevoit să reînceapă efortul său zadarnic. Din această legendă a izvorit expresia literară muncă de Sisif. Ea înseamnă o strădanie istovitoare și inutilă care trebuie mereu luată de la capăt – un efort spre o țintă, spre un obiectiv imposibil de atins, care cere zilnic noi și deșarte sacrificii. Cu același sens întîlnim și varianta: stînca lui Sisif. „Pentru tihnă-n van mă bat/ Sînt pizmaș pe Danaide,/ Pe Sisif cel încercat” (H. Heine, poezia Infernul). Vezi și: Butoiul Danaidelor – Meșterul Manole – Chinurile lui Tantal. MIT.