sirisău s.n. (reg.) ferăstrău.

sirisău, sirisauă, (serăstrău, firisău, siriz), s.n. – (reg.) Ferăstrău de mână; hiriz: „Sirisău cu pană nouă / Să tăiem deluțu-n două” (Calendar, 1980: 62). – Din firiz (< magh. fűrész, din germ. Führsäge, cu palatalizarea f-i la s-i) + suf. -ău; cf. ferăstrău (MDA).

sirisău, sirisauă, (serăstrău, firisău), s.n. – Ferăstrău de mână; hiriz: „Sirisău cu pană nouă / Să tăiem deluțu-n două” (Calendar 1980: 62). – Din hiriz (< magh. fűrész, din germ. Führsäge) + -ău.