SIRÍC, siricuri, s. n. Prăjină cu care se conduc plutele. ♦ Prăjină care se poartă sprijinită de umăr și cu ajutorul căreia se duc greutăți, legate de capătul dinspre spate. – Tc. sırık.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘIRÍC s. v. par, prăjină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink