opțiuni
  • info

10 definiții pentru sintagmatic

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINTAGMATIC, -Ă, sintagmatici, -ce, adj. Care se referă la sintagmă, al sintagmei. – Din fr. syntagmatique.

sintagmatic, ~ă a [At: VIANU, P. 129 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr syntagmatique cf ger syntagmatisch] 1 Care se referă la sintagmă (1). 2 Care aparține sintagmei (1).

SINTAGMATIC, -Ă, sintagmatici, -ce, adj. De sintagmă, al sintagmei. – Din fr. syntagmatique.

SINTAGMATIC, -Ă adj. Referitor la sintagmă. [Cf. fr. syntagmatique].

SINTAGMATIC, -Ă I. adj. 1. referitor la sintagmă. ♦ clasă ~ă = ansamblu de termeni care au, în frază, același comportament gramatical; raporturi ~e = raporturi care unesc între ele diversele elemente ale unei sintagme. 2. reguli ~ce = (în gram. generativă) reguli de expansiune care dau o nouă versiune unei categorii oarecare sub forma constituenților ei imediați. II. s. f. studiul sintagmelor. (< fr. syntagmatique)

SINTAGMATIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de sintagme; propriu sintagmelor. /<fr. syntagmatique, germ. syntagmatisch

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sintagmatic adj. m., pl. sintagmatici; f. sintagmatică, pl. sintagmatice

sintagmatic adj. m., pl. sintagmatici; f. sintagmatică, pl. sintagmatice

sintagmatic adj. m., pl. sintagmatici; f. sg. sintagmatică, pl. sintagmatice

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SINTAGMATIC, -Ă adj. (cf. fr. syntagmatique): în sintagmele plan sintagmatic și raport sintagmatic (v.).

Intrare: sintagmatic
sintagmatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sintagmatic
  • sintagmaticul
  • sintagmaticu‑
  • sintagmatică
  • sintagmatica
plural
  • sintagmatici
  • sintagmaticii
  • sintagmatice
  • sintagmaticele
genitiv-dativ singular
  • sintagmatic
  • sintagmaticului
  • sintagmatice
  • sintagmaticei
plural
  • sintagmatici
  • sintagmaticilor
  • sintagmatice
  • sintagmaticelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sintagmatic, sintagmaticăadjectiv

  • 1. Care se referă la sintagmă, al sintagmei. DEX '09 DN
    • 1.1. Clasă sintagmatică = ansamblu de termeni care au, în frază, același comportament gramatical. MDN '00
    • 1.2. Raporturi sintagmatice = raporturi care unesc între ele diversele elemente ale unei sintagme. MDN '00
    • 1.3. Reguli sintagmatice = (în gramatica generativă) reguli de expansiune care dau o nouă versiune unei categorii oarecare sub forma constituenților ei imediați. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.