căutare avansată
10 definiții pentru „sinod”   declinări

SINÓD, sinoade, s. n. 1. Adunare de ierarhi care constituie forul suprem al Bisericii (sau al unei eparhii) ortodoxe și care se întrunește periodic pentru a rezolva probleme de administrație bisericească. 2. Adunare episcopală care se convoacă ocazional pentru a lua (unele) hotărâri în probleme de dogmă, de morală și de administrație bisericească; sobor; (la catolici) conciliu. – Din sl. sinod.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SINÓD, sinoade, s. n. 1. Adunare de ierarhi care constituie forul suprem al Bisericii (sau al unei eparhii) ortodoxe și care se întrunește periodic pentru a rezolva probleme de administrație bisericească. 2. Adunare episcopală care se convoacă ocazional pentru a lua (unele) hotărâri în probleme de dogmă, de morală și de administrație bisericească. – Din sl. sinod.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de thiess | Semnalează o greșeală | Permalink

sinód s. n., pl. sinoáde
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SINÓD s. (BIS.) conciliu, sobor. (~ ecumenic.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SINÓD sinoáde n. 1) Întrunire a demnitarilor bisericești pentru rezolvarea unor probleme religioase cardinale. ~ ecumenic. 2) Organ suprem pentru administrarea bisericii ortodoxe. /<ngr. sinodos, lat. synodus, fr. synode
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sinód s. n., pl. sinoáde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sinód (-oáde), s. n. – Conciliu. Gr. σύνοδος, în parte prin intermediul sl. sinodŭ.Der. sinodal (var. înv. sinodalnic), adj. (de sinod, privitor la sinod).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sinod n. autoritate superioară ecleziastică, compusă din mitropoliți, episcopi și arhierei, cari se adună de două ori pe an spre a se ocupa de administrațiunea bisericii: sfântul Sinod.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*sinód n., pl. oáde și urĭ (vgr. sýn-odos d. sýn, împreună, și odós, drum. V. an-, cat-, met-, peri- și tri-od, odo-metru). Conciliŭ de prelațĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

sinód, sinoade și (rar) sinoduri s. n. Adunare a ierarhilor care constituie forul suprem al Bisericii (sau al unei eparhii) ortodoxe și care se întrunește periodic pentru rezolvarea unor probleme de administrație. ◊ Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române = cea mai înaltă autoritate în Bis. Ortodoxă Română pentru toate problemele spirituale, canonice și administrative. Este alcătuit din patriarh, ca președinte, și din toți mitropoliții, episcopii, episcopii-vicari și arhiereii-vicari în funcțiune, ca membri. ♦ Sobor; (la catolici) conciliu. ◊ Sinod ecumenic = adunare de episcopi din întreaga Bis. creștină înainte de marea schismă din 1054 și care, recunoscute de Bis. ortodoxă, sunt în număr de șapte: Sinodul I de la Niceea (325 d. Hr.), II Constantinopol (381), III Efes (431), IV Calcedon (451), V Constantinopol (553), VI Constantinopol (680) și VII Niceea (787). Bis. romano-catolică a mai ținut ulterior încă 14 sinoade ecumenice, numai cu episcopii săi, ultimul fiind Conciliul II Vatican (1962). – Din gr. sinodos, lat. synodus, fr. synode.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink