4 definiții pentru sinistritate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sinistritate sfs [At: IORDAN, L. R. A. 185 / E: sinistru + -itate] (Nob) Caracterul a ceea ce este sinistru (1).
SINISTRITATE s.f. (Rar) Caracter sinistru. [< sinistru + -itate].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sinistritate s. f. Caracterul a ceea ce este sinistru ◊ „Termenii imunidicitate, periclitate și sinistritate nu există în vreo altă limbă, din care autorii pasajelor respective să-i fi putut lua. De asemenea, limba română nu cunoaște adjectivele: imundic, pericl și sinistr din care, cu ajutoprul lui -itate, să poată fi obținute substantivele imundicitate, periclitate și sinistritate.” I.B. 25 I 72 f.p. (din sinistru + -itate; Th. Hristea P.E. 34, I. Iordan în LR 3/62 p. 228; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sinistritate s. f., g.-d. art. sinistrității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
sinistritatesubstantiv feminin
- 1. Caracter sinistru. DN
etimologie:
- sinistru + -itate DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.