2 definiții pentru singuruț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
singuruț, ~ă a [At: GR. S. VII, 16 / Pl: ~i, ~e / E: singur + -uț] (Mar; hip) 1-2 Singurel (1-2).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
singuruț, -ă, adj. (reg.) singurel.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: singuruț
singuruț adjectiv
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)