2 definiții pentru singuriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
singuriu, ~ie a [At: SFC VI, 77 / Pl: ~ii / E: singur + -iu] (Reg; d. ființe) Singuratic (1).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
singuriu, singurie, adj. (reg.; despre ființe) singuratic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: singuriu
singuriu adjectiv
adjectiv (A108) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)