2 definiții pentru singuriu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

singuriu, ~ie a [At: SFC VI, 77 / Pl: ~ii / E: singur + -iu] (Reg; d. ființe) Singuratic (1).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

singuriu, singurie, adj. (reg.; despre ființe) singuratic.

Intrare: singuriu
singuriu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singuriu
  • singuriul
  • singuriu‑
  • singurie
  • singuria
plural
  • singurii
  • singuriii
  • singurii
  • singuriile
genitiv-dativ singular
  • singuriu
  • singuriului
  • singurii
  • singuriei
plural
  • singurii
  • singuriilor
  • singurii
  • singuriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)