SINGURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, singurei, -ele, adj. Diminutiv al lui singur. ◊ Expr. Singur-singurel = cu desăvârșire singur. – Singur + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

singurél adj. m., pl. singuréi; f. sg. singurícă/singureá, pl. singuréle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

síngur-singurél loc. adj. m., pl. sínguri-singuréi; f. sg. síngură-singurícă, pl. síngure-singuréle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink