2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINGUREL, -EA, -ICĂ, singurei, -ele, adj. Diminutiv al lui singur.Expr. Singur-singurel = cu desăvârșire singur. – Singur + suf. -el.

SINGUREL, -EA, -ICĂ, singurei, -ele, adj. Diminutiv al lui singur.Expr. Singur-singurel = cu desăvârșire singur. – Singur + suf. -el.

singurel, ~ea a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 36 / V: (înv) ~rea / Pl: ~ei, ~ele / E: singur + -el, -ea] (Hip) 1-7 a Singur (1, 3-7, 11). 8-9 a, av Singur (9-10).

SINGUREL, -EA, -ICĂ, singurei, -le, adj. Diminutiv al lui singur. 1. v. singur (1). A plecat singurel într-o zi, fără să-l bage de seamă cineva, din casă. VLAHUȚĂ, O. A. 428. Pe un pisc tăcut, De vînturi bătut, Tristul ciobănel Șede singurel, Tot cătînd spre văi Să vadă pe-ai săi. BOLINTINEANU, O. 80. Albă păsărică! Ce stai singurică Lîngă cuibul tău? ALECSANDRI, P. I 196. Singurele, mititele, Merg pe drum înșirățele (Cocoarele). ◊ Expr. Singur-singurel sau singurică-singurea = singur (sau singură) de tot. Cît era ziulica și noaptea de mare, ședeau singuri-singurei. CREANGĂ, P. 73. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate or să-ți cadă flori de tei. EMINESCU, O. I 75. Lele, nu mai suspina, C-ai rămas acum așa Singurică-singurea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253. 2. v. singur (2). S-a omorît singurel de inimă rea. BART, S. M. 68. Dintr-o parte venea cu carul, în alta se ducea, și toate trebile și le punea la cale singurel. CREANGĂ, P. 140. 3. v. singur (3). Taică, tăiculeanu nostru, Singurel binele nostru, Grijește-ne o lună, două, Să ne crească pene nouă, Să putem și noi zbura, Tăicuță, cu dumneata! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204.

singurél, -reá și (maĭ des) -rícă adj. pl. eĭ, ele. Fam. Singur. V. unișor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!singurel adj. m., pl. singurei; f. singuri, pl. singurele

singurel adj. m., pl. singurei; f. singurea/singurică, pl. singurele

singurel adj. m., pl. singurei; f. sg. singurică/singurea, pl. singurele

singur-singurel (fam.) adj. m., pl. singuri-singurei; f. singură-singuri, pl. singure-singurele

!singur-singurel adj. m., pl. singuri-singurei; f. singură-singurică, pl. singure-singurele

singur-singurel loc. adj. m., pl. singuri-singurei; f. sg. singură-singurică, pl. singure-singurele

Intrare: singurel
singurel adjectiv
adjectiv (A71.bis)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singurel
  • singurelul
  • singurelu‑
  • singuri
  • singurea
  • singureaua
  • singurica
plural
  • singurei
  • singureii
  • singurele
  • singurelele
genitiv-dativ singular
  • singurel
  • singurelului
  • singurele
  • singurelei
plural
  • singurei
  • singureilor
  • singurele
  • singurelelor
vocativ singular
plural
adjectiv feminin (AF999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singurea
plural
  • singurea
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: singur-singurel
singur-singurel adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singur-singurel
  • singur-singurelul
  • singură-singuri
  • singură-singureaua
plural
  • singuri-singurei
  • singuri-singureii
  • singure-singurele
  • singure-singurelele
genitiv-dativ singular
  • singur-singurel
  • singur-singurelului
  • singure-singurele
  • singure-singurelei
plural
  • singuri-singurei
  • singuri-singureilor
  • singure-singurele
  • singure-singurelelor
vocativ singular
plural
singurică-singurea adjectiv
adjectiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singurică-singurea
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

singurel, singuriadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui singur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A plecat singurel într-o zi, fără să-l bage de seamă cineva, din casă. VLAHUȚĂ, O. A. 428. DLRLC
    • format_quote Pe un pisc tăcut, De vînturi bătut, Tristul ciobănel Șede singurel, Tot cătînd spre văi Să vadă pe-ai săi. BOLINTINEANU, O. 80. DLRLC
    • format_quote Albă păsărică! Ce stai singurică Lîngă cuibul tău? ALECSANDRI, P. I 196. DLRLC
    • format_quote Singurele, mititele, Merg pe drum înșirățele (Cocoarele). DLRLC
    • format_quote S-a omorît singurel de inimă rea. BART, S. M. 68. DLRLC
    • format_quote Dintr-o parte venea cu carul, în alta se ducea, și toate trebile și le punea la cale singurel. CREANGĂ, P. 140. DLRLC
    • format_quote Taică, tăiculeanu nostru, Singurel binele nostru, Grijește-ne o lună, două, Să ne crească pene nouă, Să putem și noi zbura, Tăicuță, cu dumneata! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. DLRLC
etimologie:
  • Singur + sufix -el. DEX '98 DEX '09

singur-singurel, singură-singuriadjectiv

  • chat_bubble Cu desăvârșire singur. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cît era ziulica și noaptea de mare, ședeau singuri-singurei. CREANGĂ, P. 73. DLRLC
    • format_quote Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate or să-ți cadă flori de tei. EMINESCU, O. I 75. DLRLC
    • format_quote Lele, nu mai suspina, C-ai rămas acum așa Singurică-singurea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic