6 definiții pentru singlit
Explicative DEX
singlit sn [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 123r/27 / Pl: ~iți / E: ngr σύγκλητος] (Înv) Sfat (11).
singlít n., pl. urĭ (ngr. singlitos, vgr. sýgkletos, „chemat la un loc”, d. 4kaléo, chem. V. paraclis). Sec. 18 – 19. Senat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Etimologice
singlit (-turi), s. n. – Senat. Gr. σύγϰλητος (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. singlitic, s. m. (înv., senator, consilier), din gr. συγϰλητιϰός.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
SINGLIT s. v. senat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
singlit s. v. SENAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
SINGLIT s.n. (Mold., ȚR) Sfatul țării, senat. A: I-au ieșit în [în]tîmpinare împăratul cu tot singlitul. DOSOFTEI, VS. B: Aduna iar tot singlitul . . . și pe Constantin l-au pus împărat. PAN., 5v; cf. PAN., 5r, 7r. Etimologie: ngr. sínclitos. Vezi și singlitic.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: singlit
singlit substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)