SINGHALEZ, -Ă, singhalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Popor de religie budistă care s-a constituit ca națiune în Sri Lanka; (și la sg.) persoană care aparține acestui popor. 2. Adj. Care aparține singhalezilor (1), privitor la singhalezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită de singhalezi. – Din fr. syngalais.

SINGALEZ, -Ă, singalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Popor de religie budistă care s-a constituit ca națiune în Sri Lanka; (și la sg.) persoană care aparține acestui popor. 2. Adj. Care aparține singalezilor (1), privitor la singalezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană vorbită de singalezi. – Din fr. syngalais.

SINGALEZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Ceylon. ◊ (s. f.) limbă indo-ariană înrudită cu pali, vorbită în Sri Lanka. (< fr. cingalais)

singaleză (limba) s. f., g.-d. art. singalezei

singhalez [gh pron. g] (desp. sin-gha-) adj. m., s. m., pl. singhalezi; adj. f., s. f. singhaleză, pl. singhaleze

singhaleză (limbă) [gh pron. g] (desp. sin-gha-) s. f., g.-d. art. singhalezei

singhalez [gh pron. g] adj. m., s. m., pl. singhalezi; adj. f., s. f. singhaleză, pl. singhaleze

!singhaleză (limbă) s. f., g.-d. art. singhalezei

singalez s. m., adj. m., pl. singalezi; f. sg. singaleză, g.-d. art. singalezei, pl. singaleze

SINGHALEZ, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m., pl.) Populație majoritară în Sri Lanka (c. 12 mil.), de origine indo-europeană, care s-a stabilit în ins. Ceylon începând cu milen. 2 î. Hr. Mare parte din s. sunt agricultori, iar din punct de vedere religios, sunt adepți ai budismului Theravada. ♦ Persoană care aparține acestui popor. 2. Adj. Care aparține singhalezilor, privitor la singhalezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indo-europeană înrudită cu pali, pe care o vorbesc s. din Sri Lanka.