15 definiții pentru simfonic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMFONIC, -Ă, simfonici, -ce, adj. 1. (Despre creații muzicale) Care aparține simfoniei (1), privitor la simfonie; care are însușirile simfoniei. ♦ (Despre orchestre, formații etc.) Care execută simfonii (1). 2. Fig. Armonios, melodios, plăcut (ca o simfonie 1). – Din fr. symphonique.

SIMFONIC, -Ă, simfonici, -ce, adj. 1. (Despre creații muzicale) Care aparține simfoniei (1), privitor la simfonie; care are însușirile simfoniei. ♦ (Despre orchestre, formații etc.) Care execută simfonii (1). 2. Fig. Armonios, melodios, plăcut (ca o simfonie 1). – Din fr. symphonique.

simfonic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) sinf~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr symphonique, it simfonico] 1-3 a (D. creații muzicale) Care aparține simfoniei (1-3). 4-6 a (D. creații muzicale) Privitor la simfonie (1-3). 7-9 a (D. creații muzicale) Care are însușirile simfoniei (1-3). 10-11 a (D. orchestre, instrumentiști etc.) Care execută simfonii (2-3). 12-13 a (D. orchestre, repertorii, spectacole muzicale) Care are în program simfonii (2-3). 14 sn (Mpl) Concert de muzică simfonică (1). 15 sn (Mpl) Creație simfonică (1). 16 a (Fig) Care produce efecte sonore, vizuale etc., melodioase, agreabile, amintind de o simfonie (1) Si: armonios, plăcut. 17 av În mod armonios și agreabil, amintind de o simfonie (1).

SIMFONIC, -Ă, simfonici, -e, adj. Care ține de simfonie; cu însușirile simfoniei. Postul de radio transmite o excelentă muzică simfonică. STANCU, U.R.S.S. 153. ◊ Fig. Prin valuri spumegoase ce-n giuru-i se alină, Cîntînd o melodie simfonică, marină, Ajunge Lia grabnic la insula dorită. ALECSANDRI, P. III 317. ◊ (Adverbial) O introducere muzicală... ar trebui să expună simfonic toate ideile din piesă. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 499, 4/2. (Fig.) E trist!... pe masă arde o candelă albastră și viforul, simfonic, îmi cîntă la fereastră. DEMETRESCU, O. 57.

SIMFONIC, -Ă adj. 1. De simfonie; care are însușirile simfoniei. ◊ Poem simfonic = compoziție instrumentală avînd un program cu caracter narativ, liric sau dramatic. 2. Armonios, plăcut (ca o simfonie). [< fr. symphonique].

SIMFONIC, -Ă adj. 1. care aparține simfoniei; cu însușiri de simfonie; o poem ~ (și s. n.) = compoziție instrumentală având un conținut cu caracter narativ, liric sau dramatic. 2. (fig.) armonios, melodios. (< fr. symphonique)

SIMFONIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de simfonie; propriu simfoniei. ◊ Orchestră ~că orchestră care execută simfonii. 2) fig. Care este simetric și echilibrat (ca o simfonie); armonios. /<fr. symphonique, it. simfonico

vocal-simfonic, -ă adj. (muz.) Care se cântă cu vocea și cu orchestra simfonică ◊ „Compozitorul a făurit un limbaj care a încorporat stilului vocal-simfonic elementele cântecului de masă până la fuziunea deplină.” I.B. 10 V 61 p. 3 (din vocal + simfonic)

*sinfónic, -ă adj. (d. sinfonie. V. caco- și eŭ-fonic). Relativ la sinfonie, de sinfonie: concert sinfonic. Adv. cu sinfonie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

simfonic adj. m., pl. simfonici; f. simfonică, pl. simfonice

simfonic adj. m., pl. simfonici; f. simfonică, pl. simfonice

simfonic adj. m., pl. simfonici; f. sg. simfonică, pl. simfonice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SIMFONIC adj. v. armonios, melodic, melodios, muzical, sonor, unduios.

simfonic adj. v. ARMONIOS. MELODIC. MELODIOS. MUZICAL. SONOR. UNDUIOS.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tablou simfonic v. programatică, muzică.

Intrare: simfonic
simfonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simfonic
  • simfonicul
  • simfonicu‑
  • simfonică
  • simfonica
plural
  • simfonici
  • simfonicii
  • simfonice
  • simfonicele
genitiv-dativ singular
  • simfonic
  • simfonicului
  • simfonice
  • simfonicei
plural
  • simfonici
  • simfonicilor
  • simfonice
  • simfonicelor
vocativ singular
plural
sinfonic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

simfonic, simfonicăadjectiv

  • 1. (Despre creații muzicale) Care aparține simfoniei, privitor la simfonie; care are însușirile simfoniei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Postul de radio transmite o excelentă muzică simfonică. STANCU, U.R.S.S. 153. DLRLC
    • format_quote figurat Prin valuri spumegoase ce-n giuru-i se alină, Cîntînd o melodie simfonică, marină, Ajunge Lia grabnic la insula dorită. ALECSANDRI, P. III 317. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial O introducere muzicală... ar trebui să expună simfonic toate ideile din piesă. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 499, 4/2. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial figurat E trist!... pe masă arde o candelă albastră și viforul, simfonic, îmi cîntă la fereastră. DEMETRESCU, O. 57. DLRLC
    • 1.1. Poem simfonic = compoziție instrumentală având un program cu caracter narativ, liric sau dramatic. DN
    • 1.2. (Despre orchestre, formații etc.) Care execută simfonii. DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat Armonios, melodios, plăcut (ca o simfonie. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.