sinețar sm vz sânețar

SINEȚAR s.m. (Mold.) Persoană care fabrică sau repară sînețe. Au fost odată un sinețariu bun, carele pentru uciderea ce făcuse nu l-au omorît, ce l-au izgonit den locul lui. PRAV. Etimologie: sineață + suf. -ar. Vezi și sineață, sînețaș.

sănețar sm vz sânețar

sânețar sm [At: ASACHI, S. L. II, 98 / V: săn~, sănețer, sin~, svin~ / Pl: ~i / E: sâneață + -ar] 1 (Mol; înv) Ostaș înarmat cu sâneață (1) Si: (înv) sânețaș. 2 Persoană care fabrică sânețe (1). 3 Persoană care repară sânețe (1).

svinețar sm vz sânețar

SINEȚAR s. v. armurier.

sinețar s. v. ARMURIER.

SÂNEȚAR s. v. sânețaș.

SÎNEȚAR s. sînețaș.