3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINELUIT s. n. (Reg.) Faptul de a sinelui.V. sinelui.

SINELUIT s. n. (Reg.) Faptul de a sinelui.V. sinelui.

SINELUIT s. n. Acțiunea de a sinelui. Sineluitul pieilor.

SINELUI, sineluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța cu sinălăul părul de pe pieile tăbăcite ale animalelor. – Din magh. szinelni.

sinălui vt [At: POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 68 / V: ~nel~ / Pzi: ~esc / E: mg színelhi] (Ban; Trs; c. i. piei care urmează să fie tăbăcite) A răzui cu sinălăul.

sinăluit sn [At: PAMFILE, I. C. 43 / V: ~nel~ / E: sinălui] (Ban; Trs) Răzuire cu sinălăul a pieilor care urmează să fie tăbăcărite.

SINELUI, sineluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța cu sinălăul părul de pe pieile tăbăcite ale animalelor. – Din magh. szinelni

SINELUI, sineluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A curăța cu sinălăul pielea de tăbăcărie. [Pieile] state în apă cîteva zile, au să fie sineluite. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 85.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sinelui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sineluiesc, 3 sg. sineluiește, imperf. 1 sineluiam; conj. prez. 1 sg. să sineluiesc, 3 să sineluiască corectat(ă)

sinelui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sineluiesc, imperf. 3 sg. sineluia; conj. prez. 3 să sineluiască

sinelui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sineluiesc, imperf. 3 sg. sineluia; conj. prez. 3 sg. și pl. sineluiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sinăluit s.n. (reg.) răzuirea pieilor cu sinălăul (v.) înainte de a fi tăbăcite.

Intrare: sineluit (part.)
sineluit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sineluit
  • sineluitul
  • sineluitu‑
  • sinelui
  • sineluita
plural
  • sineluiți
  • sineluiții
  • sineluite
  • sineluitele
genitiv-dativ singular
  • sineluit
  • sineluitului
  • sineluite
  • sineluitei
plural
  • sineluiți
  • sineluiților
  • sineluite
  • sineluitelor
vocativ singular
plural
sinăluit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinăluit
  • sinăluitul
  • sinăluitu‑
  • sinălui
  • sinăluita
plural
  • sinăluiți
  • sinăluiții
  • sinăluite
  • sinăluitele
genitiv-dativ singular
  • sinăluit
  • sinăluitului
  • sinăluite
  • sinăluitei
plural
  • sinăluiți
  • sinăluiților
  • sinăluite
  • sinăluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: sineluit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sineluit
  • sineluitul
  • sineluitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sineluit
  • sineluitului
plural
vocativ singular
plural
sinăluit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinăluit
  • sinăluitul
  • sinăluitu‑
  • sinălui
  • sinăluita
plural
  • sinăluiți
  • sinăluiții
  • sinăluite
  • sinăluitele
genitiv-dativ singular
  • sinăluit
  • sinăluitului
  • sinăluite
  • sinăluitei
plural
  • sinăluiți
  • sinăluiților
  • sinăluite
  • sinăluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: sinelui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sinelui
  • sineluire
  • sineluit
  • sineluitu‑
  • sineluind
  • sineluindu‑
singular plural
  • sineluiește
  • sineluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sineluiesc
(să)
  • sineluiesc
  • sineluiam
  • sineluii
  • sineluisem
a II-a (tu)
  • sineluiești
(să)
  • sineluiești
  • sineluiai
  • sineluiși
  • sineluiseși
a III-a (el, ea)
  • sineluiește
(să)
  • sineluiască
  • sineluia
  • sinelui
  • sineluise
plural I (noi)
  • sineluim
(să)
  • sineluim
  • sineluiam
  • sineluirăm
  • sineluiserăm
  • sineluisem
a II-a (voi)
  • sineluiți
(să)
  • sineluiți
  • sineluiați
  • sineluirăți
  • sineluiserăți
  • sineluiseți
a III-a (ei, ele)
  • sineluiesc
(să)
  • sineluiască
  • sineluiau
  • sinelui
  • sineluiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sinălui
  • sinăluire
  • sinăluit
  • sinăluitu‑
  • sinăluind
  • sinăluindu‑
singular plural
  • sinăluiește
  • sinăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sinăluiesc
(să)
  • sinăluiesc
  • sinăluiam
  • sinăluii
  • sinăluisem
a II-a (tu)
  • sinăluiești
(să)
  • sinăluiești
  • sinăluiai
  • sinăluiși
  • sinăluiseși
a III-a (el, ea)
  • sinăluiește
(să)
  • sinăluiască
  • sinăluia
  • sinălui
  • sinăluise
plural I (noi)
  • sinăluim
(să)
  • sinăluim
  • sinăluiam
  • sinăluirăm
  • sinăluiserăm
  • sinăluisem
a II-a (voi)
  • sinăluiți
(să)
  • sinăluiți
  • sinăluiați
  • sinăluirăți
  • sinăluiserăți
  • sinăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • sinăluiesc
(să)
  • sinăluiască
  • sinăluiau
  • sinălui
  • sinăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sineluitsubstantiv neutru

  • 1. regional Faptul de a sinelui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sineluitul pieilor. DLRLC
etimologie:
  • vezi sinelui DEX '98 DEX '09

sinelui, sineluiescverb

  • 1. regional A curăța cu sinălăul părul de pe pieile tăbăcite ale animalelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cuțitoi
    • format_quote [Pieile] state în apă cîteva zile, au să fie sineluite. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 85. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.