SINÉDRIU, sinedrii, s. n. (Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din ngr. synédhrion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SINÉDRIU s. (IST.) sanhedrin. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sinédriu s. n. [-driu pron. -driu], art. sinédriul; pl. sinédrii, art. sinédriile (sil. -dri-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

sinédriu, sinedrii s. n. 1. Adunare, consiliu în Grecia antică și în statele elenistice, cu atribuții judecătorești și deliberative. 2. Tribunal penal la vechii evrei. ◊ Marele Sinedriu = autoritatea supremă din Ierusalim în sec. 1 î. Hr. – sec. 1 d. Hr., cu funcții judecătorești, politice și de interpretare a legii. 3. (Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din gr. sinedrion.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink