sincronizare sf [At: SADOVEANU, O. XX, 151 / Pl: ~zări / E: sincroniza] 1 Determinare a desfășurării simultane a două sau mai multe fapte, fenomene, acțiuni etc. 2 (Spc) Aducere a unei mașini sincrone în starea de a funcționa în paralel cu un generator de curent alternativ. 3 (Spc) Punere în acord a imaginii cu sunetul într-un film. 4 Montare sincronă a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzătoare.

SINCRONIZARE, sincronizări, s. f. Acțiunea de a sincroniza; aranjare a două sau a mai multor mișcări sau fenomene, astfel încît ele să se execute în același timp.

SINCRONIZARE s.f. Acțiunea de a sincroniza și rezultatul ei; (cinem.) potrivire a jocului actorilor de pe peliculă cu vorbirea lor. [< sincroniza].

SINCRONIZA, sincronizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe acțiuni, fapte sau evenimente, fenomene etc. să se petreacă în același timp. ♦ A efectua operațiile necesare pentru ca o mașină sincronă să fie adusă în stare de a funcționa în paralel cu o rețea electrică de curent alternativ. ♦ A realiza într-un film concordanța dintre imagine și sunet; a efectua montarea sincronă a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzătoare.- Din fr. synchroniser.

sincroniza vt [At: V. ROM. februarie 1954 / Pzi: ~zez / E: fr synchroniser] 1 A face ca două sau mai multe fapte, evenimente, acțiuni etc. să se petreacă în același timp. 2 (Spc) A efectua operațiile necesare pentru ca o mașină sincronă să fie adusă în starea de a funcționa în paralel cu un generator sincron sau cu o rețea electrică de curent alternativ. 3 (Spc) A realiza concordanța dintre imagine și sunet într-un film. 4 (Spc) A efectua montarea sincronă a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzătoare.

SINCRONIZA, sincronizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe acțiuni, fapte sau evenimente, fenomene etc. să se petreacă în același timp. ♦ A efectua operațiile necesare pentru ca o mașină sincronă să fie adusă în stare de a funcționa în paralel cu o rețea electrică de curent alternativ. ♦ A realiza într-un film concordanța dintre imagine și sunet; a efectua montarea sincronă a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzătoare. – Din fr. synchroniser.

SINCRONIZA, sincronizez, vb. I. Tranz. A face ca două sau mai multe acțiuni, fapte, faze sau evenimente să se petreacă în același timp. ♦ (În cinematografie) A pune în concordanță de timp vorbirea cu imaginile la care se raportă.

SINCRONIZA vb. I. tr. A face sincrone (două sau mai multe mișcări, fenomene etc.), a face să fie executat în același timp. ♦ A realiza sincronismul fenomenelor periodice. ♦ A face să se potrivească într-un film partea sonoră cu imaginea. [Cf. fr. synchroniser].

SINCRONIZA vb. tr. a face sincrone. ◊ a realiza într-un film concordanța dintre imagine și sunet; a efectua montarea sincronă a benzii de imagine cu cea de sunet corespunzătoare. (< fr. synchroniser)

A SINCRONIZA ~ez tranz. (fenomene, procese, mecanisme etc.) A face să fie sincronic; a face să se producă sau să funcționeze în același timp. /<fr. synchroniser

sincronizare s. f., g.-d. art. sincronizării; pl. sincronizări

sincronizare s. f., g.-d. art. sincronizării; pl. sincronizări

sincronizare s. f., g.-d. art. sincronizării; pl. sincronizări

sincroniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sincronizez, 3 sincronizează; conj. prez. 1 sg. să sincronizez, 3 să sincronizeze

sincroniza (a ~) vb., ind. prez. 3 sincronizează

sincroniza vb., ind. prez. 1 sg. sincronizez, 3 sg. și pl. sincronizează