SINCRON, -Ă, sincroni, -e, adj. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Sincronic (1). ♦ (Despre sisteme fizice sau tehnice) Care este sediul unor fenomene periodice cu evoluție sincronică. ♦ Cameră sincronă = dispozitiv special folosit în cinematografie, în televiziune, pentru înregistrarea simultană a sunetului și a imaginii. Mașină sincronă = mașină electrică de curent alternativ (monofazat sau trifazat) a cărei turație de regim este constantă și proporțională cu frecvența tensiunii la borne. – Din fr. synchrone.

sincron, ~ă [At: ȘINCAI, HR. I, 69/20 / V: (înv) ~nhr~ / Pl: ~i, ~e / E: ngr σύγχρονος, fr synchrone] 1-2 a, av Simultan (1-2). 3 a (Îs) Cameră ~ă Cameră de luat vederi pentru înregistrarea, în același timp, a sunetului și a imaginii. 4 a (Spc; d. două sau mai multe sisteme fizice sau tehnice) Care este sediul unor mișcări periodice ce se desfășoară în același interval de timp. 5 a (Spc; îs) Mașină ~ă Mașină electrică de curent alternativ (monofazat sau trifazat), a cărei turație de regim este constantă și proporțională cu frecvența tensiunii la borne.

SINCRON, -Ă, sincroni, -e, adj. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Sincronic (1). ♦ (Despre sisteme fizice sau chimice) Care este sediul unor fenomene periodice cu evoluție sincronică. ◊ Cameră sincronă = dispozitiv special folosit în cinematografie, în televiziune, pentru înregistrarea simultană a sunetului și a imaginii. Mașină sincronă = mașină electrică de curent alternativ (monofazat sau trifazat) a cărei turație de regim este constantă și proporțională cu frecvența tensiunii la borne. – Din fr. synchrone.

SINCRON, -Ă, sincroni,-e, adj. 1. (Despre două sau mai multe transformări) Care se petrec între momente inițiale simultane și momente finale simultane; care se desfășoară în același interval de timp. 2. (Despre două sau mai multe fenomene periodice) Care trec simultan prin aceeași fază de evoluție; (impropriu, despre două sau mai multe fapte, fenomene, stări sau evenimente) care există sau se petrec în același interval de timp. 3. (Despre două sau mai multe ceasornice) Care sînt astfel reglate, încît indică simultan aceeași oră. 4. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere, în opoziție cu diacronic) Independent de evoluție, static, neistoric.

SINCRON, -Ă adj. Sincronic (1). [< fr. synchrone].

SINCRON, -Ă adj. 1. (și adv.) sincronic (1). ◊ (despre sisteme fizice sau tehnice) care execută mai multe operații în același timp sau operații diferite cu aceeași frecvență. 2. (inform.; despre mașini, semnale sau informații) ale căror ritmuri sunt egale, multiple sau submultiple. (< fr. synchrone)

SINCRON ~ă (~i, ~e) 1) v. SINCRONIC. 2) (despre fapte, fenomene, evenimente, sisteme tehnice sau fizice) Care conține un fenomen cu evoluție simultană. /<fr. synchrone

*sincrón, -ă adj. (vgr. sýg-hronos, d. syn, împreună, și hronos, timp. V. isocron). Simultaneŭ, în acelașĭ timp: oscilațiunĭ sincrone. – Și sincrónic (după cronic) = 1. sincron, 2. relativ la faptele sincrone: tabloŭ sincronic. Adv. În mod sincron: a prezenta faptele sincronic. V. contemporan.

sinhron, ~ă a vz sincron

+sincron² s. n.

sincron¹ adj. m., pl. sincroni; f. sincronă, pl. sincrone

sincron adj. m., pl. sincroni; f. sincronă, pl. sincrone

sincron adj. m., pl. sincroni; f. sg. sincronă, pl. sincrone

SINCRON adj. v. concomitent.

SINCRON adj. concomitent, paralel, simultan, sincronic. (Fenomene ~.)