2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SINCRETIST, -Ă, sincretiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Adept al sincretismului. – Din fr. syncrétiste.
SINCRETIST, -Ă, sincretiști, -ste, s. m. și f. (Rar) Adept al sincretismului. – Din fr. syncrétiste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sincretist sm [At: CADE / Pl: ~iști / E: fr syncrétiste] 1-2 Adept al sincretismului (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINCRETIST, -Ă s.m. și f. Adept al sincretismului (2). [< fr. syncrétiste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINCRETIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al sincretismului. (< fr. syncrétiste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*sincretíst, -ă s. (d. sincretizm). Fil. Adept al sincretizmuluĭ. Adj. Relativ la sincretizm. – Sincretiști se numeaŭ în seculu 16 filosofiĭ care oscilaŭ între Platone și Aristotele, ĭar în biserica protestantă adepțiĭ luĭ Gheorghe Calixtus, bănuițĭ că țin cu papa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sincretist s. m., adj. m., pl. sincretiști; f. sg. sincretistă, pl. sincretiste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
sincretist, sincretiștisubstantiv masculin sincretistă, sincretistesubstantiv feminin sincretist, sincretistăadjectiv
- 1. (Adept) al sincretismului. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- syncrétiste DEX '09 DEX '98 DN