SINCOPÁ, sincopez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. – Din sincopă. Cf. fr. syncoper.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de IoanSoleriu | Greșeală de tipar | Permalink

A SINCOPÁ ~éz tranz. A supune unei sincope. /<fr. syncoper
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

SINCOPÁ vb. tr. a suporta, a face o sincopă (2, 3). (< fr. syncoper)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

SINCOPÁ vb. I. tr. A face o sincopă (2, 3). [< fr. syncoper].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

sincopá vb., ind. prez. 1 sg. sincopéz, 3 sg. și pl. sincopeáză
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

SINCÓPĂ, sincope, s. f. 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. 4. (Rar) Întrerupere, pauză. – Din fr. syncope.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de IoanSoleriu | Greșeală de tipar | Permalink

SINCÓPĂ ~e f. 1) med. Pierdere bruscă a cunoștinței datorită opririi inimii. 2) muz. Deplasare a accentului de pe un timp tare pe timpul slab anterior prin care se obține un anumit efect ritmic. 3) lingv. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale (sau unui grup de vocale) neaccentuate dintre două consoane. /<ngr. sinkopí, fr. syncope
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

SINCÓPĂ s. f. 1. pierdere bruscă a cunoștinței datorită întreruperii activității inimii, însoțită de întreruperea respirației. 2. (muz.) efect ritmic cu caracter dinamic, prin deplasarea accentului unei măsuri de pe un timp tare pe timpul slab anterior. 3. dispariție a unei vocale sau a unei silabe întregi (neaccentuate) între două consoane ale unui cuvânt. 4. întrerupere, pauză. (< fr. syncope)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

SINCÓPĂ s.f. 1. Pierdere a sensibilității și a mișcărilor voluntare datorită încetării subite momentane sau definitive a funcției inimii, însoțite de întreruperea respirației. 2. (Muz.) Efect ritmic cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. Suprimarea unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvânt. [Cf. fr. syncope, lat. syncopa, gr. synkope < syn – cu, koptein – a tăia].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

sincópă s. f., g.-d. art. sincópei; pl. sincópe
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink