2 definiții pentru sincategorematic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SINCATEGOREMATIC, -Ă adj. 1. (log.; despre cuvinte, simboluri) care nu are semnificație luat izolat, putând însă apărea ca parte constituantă într-o expresie cu semnificație. 2. (fil.; despre infinit) care conține elemente reale, actualizate, a căror mulțime este inepuizabilă, dar care nu constituie întregul prin adiția lor. (< fr. syncatégorématique)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sincategorematic adj. m., pl. sincategorematici; f. sg. sincategorematică, pl. sincategorematice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: sincategorematic
sincategorematic adjectiv
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sincategorematic, sincategorematicăadjectiv
- 1. (Despre cuvinte, simboluri) Care nu are semnificație luat izolat, putând însă apărea ca parte constituantă într-o expresie cu semnificație. MDN '00
- 2. (Despre infinit) Care conține elemente reale, actualizate, a căror mulțime este inepuizabilă, dar care nu constituie întregul prin adiția lor. MDN '00
etimologie:
- syncatégorématique MDN '00