SINARMONÍSM s. n. (Fon.) Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, întâlnită în limbile turco-tătare; armonie vocalică. – Din fr. synharmonisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SINARMONÍSM n. Fenomen de limbă care constă în asimilarea progresivă a vocalelor în cadrul unui cuvânt de către vocala primei silabe; armonie vocalică. /<fr. synharmonisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SINARMONÍSM s.n. Asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, întâlnită în limbile turco-tătare; armonie vocalică. [< fr. synharmonisme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SINARMONÍSM s. n. asimilare progresivă a vocalelor dintr-un cuvânt, specifică limbilor turco-tătare. (< fr. synharmonisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SINARMONÍSM s. v. armonie vocalică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sinarmonísm s. n. (sil. mf. sin-); pl. sinarmonísme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink