SINANTÉR, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) La care staminele concresc prin anterele lor, formând un tub prin care trece stilul pistilului. // s.f. pl. sinantere (sg. sinanteră) Altă denumire pentru familia compozeelor. [< fr. synanthère(s), cf. gr. syn – împreună, anthos – floare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sinantér adj. m., pl. sinantéri; f. sg. sinantéră, pl. sinantére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

SINANTÉRE s. f. pl. v. sinanter.
Sursa: Neoficial | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink