sinalepsă sf [At: DER IV, 410 / Pl: ~se / E: fr synalepse] (Fon) Reducere, în pronunțare, a unui diftong la o vocală.

SINALEPSĂ s.f. (Lingv.) Reducere a unui diftong la o singură vocală. [< fr. synalepse].

SINALEPSĂ s. f. reducere a unui diftong la o singură vocală. (< fr. synalepse)

sinalepsă s. f., pl. sinalepse

SINALEPSĂ s. f. (< fr. synalepse, gr. synaleipso „eu amestec”): reducere a unui diftong (rezultat prin s. din întâlnirea a două vocale în pronunțare) la o vocală, prin pierderea semi-vocalei (e frecventă în vorbirea regională), ca în exemplele de-atunci > d-atunci, pe-aici > p-aici, de-aia > d-aia, de-abia > d-abia, pe-acolo > p-acolo etc.

SINALEPSĂ (sinalefă) (< fr. synalèphe < gr. synaloiphe, amestec) Proces fonetic ce apare în vorbirea comună, dar și în poezie, caracteristic prin reducerea la o singură vocală a unui diftong (ex. d-atunci; d-abia etc.). Ex. D-aia zic eu, prin urmare, Vorbă mare; Că de-acuma, să mă tai, Nu-mi mai trebuie altă cură În natură, Să mă duceți cu alai. (G. TOPÎRCEANU, PARODII ORIGINALE, Vara la țară, de Al. Depărățeanu)