15 definiții pentru sinalefă
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SINALEFĂ, sinalefe, s. f. (Fon.) Fuziune (în timpul pronunțării) a două silabe într-una singură prin eliziune, sinereză sau contracție. – Din fr. synalèphe, lat. synalaepha.
sinalefă sf [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM. 106r/19 / V: (înv) ~lifi sn / Pl: ~fe / E: ngr συναλλοιφή, lat synalaepha, fr synalèphe] (Fon) Reunire în pronunțare a două silabe într-una singură, prin contracție, prin eliziune sau prin sinereză.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINALEFĂ, sinalefe, s. f. (Fon.) Fuziune (în timpul pronunțării) a două silabe într-una singură prin eliziune, sinereză sau contracție. – Din fr. synaléphe, lat. synalaepha.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SINALEFĂ, sinalefe, s. f. (Fon.) Fuziune a două sau a mai multor emisiuni vocalice într-una singură, prin eliziune, sinereză sau contracție.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINALEFĂ s.f. (Lingv.) Reunirea a două silabe într-una singură în timpul pronunțării. [< fr. synalèphe, cf. gr. synaloiphe < synaleiphein – a face coerent].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINALEFĂ s. f. fuziune în timpul pronunțării a două silabe într-una singură prin contracție, eliziune sau sinteză. (< fr. synalèphe, lat. synalaepha)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sinalefă f. reunirea a două vorbe într’una: niciunul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*sinaléfă f., pl. e (vgr. syn-aloiphé, d. sýn, împreună, și aloiphé, unsoare. V. alifie). Gram. Contracțiune, contopirea a doŭă silabe într’una singură fără eliziune, ca: le-aĭ dat îld. le aĭ dat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sinalifi sf vz sinalefă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sinalefă s. f., g.-d. art. sinalefei; pl. sinalefe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sinalefă s. f., g.-d. art. sinalefei; pl. sinalefe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sinalefă s. f., g.-d. art. sinalefei; pl. sinalefe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SINALEFĂ s. f. (< fr. synalèphe, cf. gr. synaloiphe „redare coerentă”, „fuziune” < synaleiphein „a face coerent”): fuziune, în timpul pronunțării, a două silabe într-una singură, prin eliziune sau prin sinereză (v.), ca în exemplele „Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci” (M. Eminescu); de acolo > de-acolo, pe acolo > pe-acolo etc.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
sinalefă (gr. synaloiphe „redare coerentă”, „fuziune”), figură care constă în contopirea, în rostire, a vocalei de la sfârșitul unui cuvânt cu vocala de la începutul cuvântului următor. Prin contopire se ajunge, în general, la dispariția uneia din cele două vocale care se întâlnesc, dar s. se numește numai contopirea prin dispariția vocalei finale (A): „Lună, tu, stăpân-a mării...” (Eminescu) Când prin contopire dispare vocala inițială a cuvântului următor, avem de a face cu o ecthlipsă (gr. ekthlipsis): „Căci întreb la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă?” (Eminescu) Cf. lat.: conjugio Anchise: a) s.: „conjugi-Anchise”; b) ecthlipsă: „conjugio-nchise” ( → L., & 1244-1246) Contopirea vocalelor în hiat sintactic este generată nu numai de nevoia economisirii efortului de articulare, ci și de necesitatea eufonică, adică „un fel de melodie ce se adaugă la rostirea cuvântului” – cum spune Demetrios, & 70. Sin. sàndhi
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
SINALEPSĂ (sinalefă) (< fr. synalèphe < gr. synaloiphe, amestec) Proces fonetic ce apare în vorbirea comună, dar și în poezie, caracteristic prin reducerea la o singură vocală a unui diftong (ex. d-atunci; d-abia etc.). Ex. D-aia zic eu, prin urmare, Vorbă mare; Că de-acuma, să mă tai, Nu-mi mai trebuie altă cură În natură, Să mă duceți cu alai. (G. TOPÎRCEANU, PARODII ORIGINALE, Vara la țară, de Al. Depărățeanu)
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sinalefă, sinalefesubstantiv feminin
- 1. Fuziune (în timpul pronunțării) a două silabe într-una singură prin eliziune, sinereză sau contracție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- synalèphe DEX '09 DN
- synalaepha DEX '09 DEX '98 MDN '00