SINALAGMATIC, -Ă, sinalagmatici, -ce, adj. (Despre contracte juridice) Care impune obligații reciproce între părțile interesate chiar de la data încheierii. – Din fr. synallagmatique.

sinalagmatic, ~ă a [At: GOLESCU, E. 285 / Pl: ~ici, ~ice / E: ngr συναλλαγματικός] (Jur; d. contracte) Care impune obligații reciproce pentru părțile interesate chiar de la data încheierii.

SINALAGMATIC, -Ă, sinalagmatici, -ce, adj. (Despre contracte juridice) Care impune obligații reciproce pentru părțile interesate chiar de la data încheierii lor. – Din fr. synallagmatique.

SINALAGMATIC, -Ă, sinalagmatici, -e, adj. (Despre contracte) Care impune obligații reciproce pentru părți.

SINALAGMATIC, -Ă adj. (Despre contracte) Care impune obligații reciproce pentru părțile interesate. [< fr. synallagmatique, cf. gr. synallagmatikos < synallagma – schimb, tranzacție].

SINALAGMATIC, -Ă adj. (despre contracte) care impune obligații reciproce pentru părțile interesate. (< fr. synallagmatique)

SINALAGMATIC ~că (~ci,~ce) (despre contracte) Care impune obligații reciproce pentru părți. /<fr. synallagmatique, germ. synallagmatisch

sinalagmatic a. Jur. se zice de un contract care impune o obligațiune reciprocă.

*sinalagmátic, -ă adj. (vgr. syn-al-lagmatikós). Jur. Contract sinalagmatic, acela în care amîndoŭă părțile-s obligate una față de alta (ca în închirierĭ, vînzărĭ ș.a.).

sinalagmatic adj. m., pl. sinalagmatici; f. sinalagmatică, pl. sinalagmatice

sinalagmatic adj. m., pl. sinalagmatici; f. sinalagmatică, pl. sinalagmatice

sinalagmatic adj. m., pl. sinalagmatici; f. sg. sinalagmatică, pl. sinalagmatice