SINĂLẮU, sinălaie, s. n. (Reg.) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. – Din magh. szinelö.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SINĂLĂU s. v. cioplitoare, cuțitoaie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sinălău s. n., art. sinălăul; pl. sinăláie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink