simulat, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. II, 143 / Pl: ~ați, ~oare / E: simula] 1 a (D. fapte, stări, situații etc.) Care pare real, deși nu este Si: copiat, imitat. 2 a (Pex; d. oameni sau d. manifestările, acțiunile etc. lor) Care dă o impresie falsă, cu intenția de a induce în eroare Si: simulator (2), prefăcut², fățarnic (4), (îvr) schizmuit. 3 av În mod fals. 4 a Redat în condiții cât mai apropiate celor reale, dând impresia de autentic.

simula vt [At: MAN. SĂNĂT. 234/26 / Pzi: ~lez / E: fr simuler, lat simulare] 1 (D. ființe; c. i. fapte, stări, situații etc.) A face să apară adevărat ceva fals Si: a copia, a imita. 2 (Pex; mai ales d. oameni; c. i. stări afective, însușiri, manifestări etc.) A da o impresie falsă, prin comportament sau schimbarea expresiei, cu intenția de a induce în eroare Si: a se face, a se preface, (înv) a se fățărnici, a se fățări, a (se) schimi, (reg) a se marghioli. 3 (Psh; spc) A exagera, a înlocui, a prelungi etc., mai mult sau mai puțin conștient, un simptom patologic (pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune). 4 A reda în condiții cât mai asemănătoare cu cele reale, făcând să pară autentic Si: a da impresia de...

SIMULA, simulez, vb. I. Tranz. A face să apară ca real un lucru inexistent, a da, în mod intenționat, o impresie falsă. Ai noștri simulează în fața batalioanelor d-voastră retragerea, ca să veniți mai bine în cîmpul de tragere al artileriei. CAMIL PETRESCU, U. N. 413. Simulă spre mine o mușcătură în aer, fără să zică nimic. HOGAȘ, M. N. 45. Durerea chiar de-o simulezi, eu simt Fiori adînci în pieptul meu trezind. EMINESCU, O. IV 69. ◊ (Poetic) Muntele e calcaros, simulînd cetăți fantastice de piatră, și rîul trece printre pereți de stîncă apropiați în chipul unor coridoare colosale. CĂLINESCU, I. C. 7. ♦ A se preface bolnav, nebun, beat (pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune). (Absol.) Simulează sau îi nebun? îl întrebă, la ureche, maiorul. – Simulează... răspunse colonelul cu glas tare. Ascultă, ticălosule! Cu noi nu-ți merge... Pentru că ai dezertat în timp de război, te împușcăm. CAMILAR, N. I 354.

SIMULA vb. I. tr. A face să pară adevărat ceva inexistent, a da în mod intenționat o impresie falsă; a se preface. [< fr. simuler, it., lat. simulare – a imita].

SIMULA vb. tr. 1. a face să pară adevărat ceva inexistent, a da în mod intenționat o impresie falsă; a se preface (bolnav, nebun). 2. (inform.) a folosi un ordinator pentru studiu sau pentru reproducere imediată cu ajutorul unui model sau fenomen oarecare. (< fr. simuler, lat. simulare)

A SIMULA ~ez 1. tranz. 1) A prezenta ca fapt real, recurgând la înșelăciune; a afecta. ~ boala. ~ adevărul. 2) (despre lucruri) A fi numai în aparență. 2. intranz. A crea impresie falsă (pentru a induce în eroare); a se preface. /<fr. simuler

simulà v. a face să apară ca real ceeace nu este: a simula o boală.

*simuléz v. tr. (lat. simulo, -láre, var. din similare, de unde vine a semăna, a fi asemenea). Fac să apară ca real p. a înșela saŭ p. a da o ideĭe de realitate (mă prefac că): a simula o boală, un sentiment, o bătălie.

simula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. simulez, 3 simulează; conj. prez. 1 sg. să simulez, 3 să simuleze

simula (a ~) vb., ind. prez. 3 simulează

simula vb., ind. prez. 1 sg. simulez, 3 sg. și pl. simulează

SIMULAT adj. prefăcut. (O nebunie ~.)

SIMULAT adj. prefăcut. (O căință ~.)

SIMULA vb. 1. a se face, a se preface, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se fățărnici. (~ că e nebun.) 2. (rar) a mima. (Un râs care ~ veselia.)

SIMULA vb. 1. a se face, a se preface, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se fățărnici. (~ că e nebun.) 2. (rar) a mima. (Un rîs care ~ veselia.)

STULTITIAM SIMULARE PRUDENTIA SUMMA EST (lat.) a simula prostia este cea mai bună măsură de prevedere în anumite situații – Cato, „Disticha moralia”, 2, 18.