simulare sf [At: NEGULICI / Pl: ~lări / E: simula] 1 Tendință de a face să apară ca real (deși nu este), un fapt, o stare sau situație etc. Si: copiere, imitare, imitație. 2 (Pex) Tendință de a da o impresie falsă, schimbându-și expresia și comportarea, pentru a induce în eroare Si: prefăcătorie, (rar) simulație (1), (înv) schimire, (înv) fățărie (2), fățărnicie (2), prefăcanie, prefăcătură, (reg) marghiolire, (îvr) prefăcăciune. 3 (Psh; spc) Manifestare exterioară care tinde, conștient sau nu, să înlocuiască, să exagereze sau să prelungească un simptom patologic. 4 Redare cât mai fidelă sau în condiții asemănătoare cu cele reale, dând impresia de autentic.

SIMULARE, simulări, s. f. Faptul de a simula; prefăcătorie, falsificare.

SIMULARE s.f. Acțiunea de a simula și rezultatul ei; prefăcătorie; simulație. [< simula].

simulare f. prefăcătorie.

simula vt [At: MAN. SĂNĂT. 234/26 / Pzi: ~lez / E: fr simuler, lat simulare] 1 (D. ființe; c. i. fapte, stări, situații etc.) A face să apară adevărat ceva fals Si: a copia, a imita. 2 (Pex; mai ales d. oameni; c. i. stări afective, însușiri, manifestări etc.) A da o impresie falsă, prin comportament sau schimbarea expresiei, cu intenția de a induce în eroare Si: a se face, a se preface, (înv) a se fățărnici, a se fățări, a (se) schimi, (reg) a se marghioli. 3 (Psh; spc) A exagera, a înlocui, a prelungi etc., mai mult sau mai puțin conștient, un simptom patologic (pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune). 4 A reda în condiții cât mai asemănătoare cu cele reale, făcând să pară autentic Si: a da impresia de...

SIMULA, simulez, vb. I. Tranz. A face să apară ca real un lucru inexistent, a da, în mod intenționat, o impresie falsă. Ai noștri simulează în fața batalioanelor d-voastră retragerea, ca să veniți mai bine în cîmpul de tragere al artileriei. CAMIL PETRESCU, U. N. 413. Simulă spre mine o mușcătură în aer, fără să zică nimic. HOGAȘ, M. N. 45. Durerea chiar de-o simulezi, eu simt Fiori adînci în pieptul meu trezind. EMINESCU, O. IV 69. ◊ (Poetic) Muntele e calcaros, simulînd cetăți fantastice de piatră, și rîul trece printre pereți de stîncă apropiați în chipul unor coridoare colosale. CĂLINESCU, I. C. 7. ♦ A se preface bolnav, nebun, beat (pentru a obține un avantaj sau a evita o sancțiune). (Absol.) Simulează sau îi nebun? îl întrebă, la ureche, maiorul. – Simulează... răspunse colonelul cu glas tare. Ascultă, ticălosule! Cu noi nu-ți merge... Pentru că ai dezertat în timp de război, te împușcăm. CAMILAR, N. I 354.

SIMULA vb. I. tr. A face să pară adevărat ceva inexistent, a da în mod intenționat o impresie falsă; a se preface. [< fr. simuler, it., lat. simulare – a imita].

SIMULA vb. tr. 1. a face să pară adevărat ceva inexistent, a da în mod intenționat o impresie falsă; a se preface (bolnav, nebun). 2. (inform.) a folosi un ordinator pentru studiu sau pentru reproducere imediată cu ajutorul unui model sau fenomen oarecare. (< fr. simuler, lat. simulare)

A SIMULA ~ez 1. tranz. 1) A prezenta ca fapt real, recurgând la înșelăciune; a afecta. ~ boala. ~ adevărul. 2) (despre lucruri) A fi numai în aparență. 2. intranz. A crea impresie falsă (pentru a induce în eroare); a se preface. /<fr. simuler

simulà v. a face să apară ca real ceeace nu este: a simula o boală.

*simulațiúne f. (lat simulatio, -ónis). Acțiunea de a simula. – Și -áție, dar ob. -áre.

*simuléz v. tr. (lat. simulo, -láre, var. din similare, de unde vine a semăna, a fi asemenea). Fac să apară ca real p. a înșela saŭ p. a da o ideĭe de realitate (mă prefac că): a simula o boală, un sentiment, o bătălie.

simulare s. f., g.-d. art. simulării; pl. simulări

simulare s. f., g.-d. art. simulării; pl. simulări

simulare s. f., g.-d. art. simulării; pl. simulări

simula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. simulez, 3 simulează; conj. prez. 1 sg. să simulez, 3 să simuleze

simula (a ~) vb., ind. prez. 3 simulează

simula vb., ind. prez. 1 sg. simulez, 3 sg. și pl. simulează

SIMULARE s. prefăcătorie, simulație, (înv.) prefăcanie. (E o simplă ~.)

SIMULARE s. prefăcătorie, simulație, (înv.) prefăcanie. (E o simplă ~.)

SIMULA vb. 1. a se face, a se preface, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se fățărnici. (~ că e nebun.) 2. (rar) a mima. (Un râs care ~ veselia.)

SIMULA vb. 1. a se face, a se preface, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se fățărnici. (~ că e nebun.) 2. (rar) a mima. (Un rîs care ~ veselia.)

SIMULÁRE (< simula) s. f. 1. (INFORM.) S. pe calculator = realizarea, cu ajutorul unor programe speciale, a modelului unui sistem real, pe baza unui număr mare de parametri, pentru a putea prognoza modul de funcționare a acestuia. Prin modificarea parametrilor se pot obține diverse variante, pentru a o selecționa pe cea optimă. Gradul de precizie a s. este influențat de complexitatea sistemului real; de ex. pentru prognozarea consecințelor posibile ale acumulării în atmosferă a gazelor cu efect de seră, numărul de variabile este atât de mare încât orice s. implică o simplificare care afectează puternic precizia rezultatelor. 2. Imitarea simptomelor unor afecțiuni pentru a induce în eroare pe examinator (de ex. în vederea obținerii unor certificate medicale) sau pentru a impresiona asistența.

STULTITIAM SIMULARE PRUDENTIA SUMMA EST (lat.) a simula prostia este cea mai bună măsură de prevedere în anumite situații – Cato, „Disticha moralia”, 2, 18.