simplificație sf [At: ELEM. ALG. 85/18 / V: (înv) ~iune sf / Pl: ~ii / E: fr simplification] (Rar) 1-4 Simplificare (1-4).

SIMPLIFICAȚIE s.f. (Rar) Simplificare. [Gen. -iei. / < fr. simplification].

SIMPLIFICAȚIE s. f. simplificare. (< fr. simplification)

simplificațiune sf vz simplificație

simplificați(un)e f. acțiunea de a simplifica și rezultatul acestei acțiuni.

*simplificațiúne f. (mlat. simplificátio, -ónis). Acțiunea de a simplifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

simplificație (desp. -ți-e) s. f., art. simplificația (desp. -ți-a), g.-d. art. simplificației; pl. simplificații, art. simplificațiile (desp. -ți-i-)

simplificație (-ți-e) s. f., art. simplificația (-ți-a), g.-d. art. simplificației; pl. simplificații, art. simplificațiile (-ți-i-)

simplificație s. f. (sil. -ți-e), art. simplificația (sil. -ți-a), g.-d. art. simplificației; pl. simplificații, art. simplificațiile (sil. -ți-i-)

SIMPLIFICAȚIE s. v. reducere, reducție, simplificare.

simplificație s. v. REDUCERE. REDUCȚIE. SIMPLIFICARE.