2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

simpatizare sf [At: POLIZU / Pl: ~zări / E: simpatiza] 1 Manifestare a unei simpatii (1). 2 Împărtășire a ideilor, sentimentelor, acțiunilor etc. ale unei persoane, colectivități, mișcări etc., ca urmare a comuniunii de idealuri, aspirații sau interese. 3 Susținere a unei grupări politice sau a unei mișcări, cunoscându-i și împărtășindu-i idealurile.

SIMPATIZA, simpatizez, vb. I. 1. Tranz. A avea sentimente de simpatie (1) față de cineva. ◊ Refl. recipr. Se simpatizează de multă vreme. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ideile, sentimentele cuiva, a avea aceleași aspirații, aceleași idealuri, aceleași convingeri cu cineva; a fi de partea unei grupări politice sau a unei mișcări (cunoscându-i și împărtășindu-i principiile, acțiunile etc.). – Din fr. sympathiser.

SIMPATIZA, simpatizez, vb. I. 1. Tranz. A avea sentimente de simpatie (1) față de cineva. ◊ Refl. recipr. Se simpatizează de multă vreme. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „cu”) A împărtăși ideile, sentimentele cuiva, a avea aceleași aspirații, aceleași idealuri, aceleași convingeri cu cineva; a fi de partea unei grupări politice sau a unei mișcări (cunoscându-i și împărtășindu-i principiile, acțiunile etc.). – Din fr. sympathiser.

simpatiza [At: FM (1832), 25/2 / Pzi: ~zez / E: fr sympathiser] 1-2 vtrr (C. i. oameni) A avea simpatie (1) față de cineva Si: a (se) agrea (2). 3 vi (Udp „cu”) A împărtăși ideile, sentimentele, acțiunile etc. unei persoane, colectivități sau mișcări, în urma aceluiași schimb de idealuri, aspirații sau interese etc. 4 vi (Udp „cu”) A fi de partea unei grupări politice sau a unei mișcări, cunoscându-i și împărtășindu-i principiile.

SIMPATIZA, simpatizez, vb. I. Tranz. A avea sentimente de simpatie față de cineva. De ce nu treci o dată pe la Laura?... Știi cît te simpatizează. C. PETRESCU, Î. II 124. [Nadina] i se părea ființa cea mai fermecătoare și lăsa să se înțeleagă că-l simpatizează. REBREANU, R. I 179. ♦ Intranz. A împărtăși sentimentele și aspirațiile cuiva, a sprijini pe cineva sau ceva. «Rușii simpatizează cu dorința poporului romîn de a se uni într-un singur stat» – scria marele democrat-revoluționar rus N. G. Cernîșevski. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2872.

SIMPATIZA vb. I. tr. A avea sentimente de simpatie (1) față de cineva sau ceva. ♦ intr. A împărtăși ideile, sentimentele și aspirațiile cuiva. [< fr. sympathiser].

SIMPATIZA vb. I. tr. a avea sentimente de simpatie (1) față de cineva sau ceva. II. intr. a împărtăși ideile, sentimentele sau aspirațiile cuiva. (< fr. sympathiser)

A SIMPATIZA ~ez 1. tranz. A trata cu simpatie; a agrea. ~ pe cineva. 2. intranz. (urmat de prepoziția cu) A se plasa pe aceleași poziții; a fi de acord. /<fr. sympathiser

simpatizà v. a avea simpatie unul pentru altul.

*simpatizéz v. tr. (d. simpatie; fr. sympathiser). Simt simpatie p. cineva: leneșa nu-l simpatizează pe harnic. V. refl. Eĭ nu se simpatizează. V. intr. Leneșu nu simpatizează cu harnicu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

simpatizare s. f., pl. simpatizări

simpatiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. simpatizez, 3 simpatizea; conj. prez. 1 sg. să simpatizez, 3 să simpatizeze

simpatiza (a ~) vb., ind. prez. 3 simpatizea

simpatiza vb., ind. prez. 1 sg. simpatizez, 3 sg. și pl. simpatizea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SIMPATIZA vb. a agrea, a-i plăcea. (Îl ~ pentru însușirile lui.)

SIMPATIZA vb. a agrea, a-i plăcea. (Îl ~ pentru însușirile lui.)

Intrare: simpatizare
simpatizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simpatizare
  • simpatizarea
plural
  • simpatizări
  • simpatizările
genitiv-dativ singular
  • simpatizări
  • simpatizării
plural
  • simpatizări
  • simpatizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: simpatiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • simpatiza
  • simpatizare
  • simpatizat
  • simpatizatu‑
  • simpatizând
  • simpatizându‑
singular plural
  • simpatizea
  • simpatizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • simpatizez
(să)
  • simpatizez
  • simpatizam
  • simpatizai
  • simpatizasem
a II-a (tu)
  • simpatizezi
(să)
  • simpatizezi
  • simpatizai
  • simpatizași
  • simpatizaseși
a III-a (el, ea)
  • simpatizea
(să)
  • simpatizeze
  • simpatiza
  • simpatiză
  • simpatizase
plural I (noi)
  • simpatizăm
(să)
  • simpatizăm
  • simpatizam
  • simpatizarăm
  • simpatizaserăm
  • simpatizasem
a II-a (voi)
  • simpatizați
(să)
  • simpatizați
  • simpatizați
  • simpatizarăți
  • simpatizaserăți
  • simpatizaseți
a III-a (ei, ele)
  • simpatizea
(să)
  • simpatizeze
  • simpatizau
  • simpatiza
  • simpatizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

simpatiza, simpatizezverb

  • 1. tranzitiv A avea sentimente de simpatie față de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote De ce nu treci o dată pe la Laura?... Știi cît te simpatizează. C. PETRESCU, Î. II 124. DLRLC
    • format_quote [Nadina] i se părea ființa cea mai fermecătoare și lăsa să se înțeleagă că-l simpatizează. REBREANU, R. I 179. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Se simpatizează de multă vreme. DEX '09 DEX '98
  • 2. intranzitiv (Cu determinări introduse prin prepoziția „cu”) A împărtăși ideile, sentimentele cuiva, a avea aceleași aspirații, aceleași idealuri, aceleași convingeri cu cineva; a fi de partea unei grupări politice sau a unei mișcări (cunoscându-i și împărtășindu-i principiile, acțiunile etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote «Rușii simpatizează cu dorința poporului romîn de a se uni într-un singur stat» – scria marele democrat-revoluționar rus N. G. Cernîșevski. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2872. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.