SIMONIÁC, simoniaci, s. m. Persoană care se face vinovată de simonie. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. simoniaque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SIMONIÁC, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se face vinovat de simonie. [Pron. -ni-ac. / < fr. simoniaque, lat. simoniacus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SIMONIÁC, -Ă adj., s. m. f. vinovat de simonie. (< fr. simoniaque, lat. simoniacus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

simoniác adj. m., s. m. (sil. -ni-ac), pl. simoniáci; f. sg. simoniácă, pl. simoniáce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink