siminócul s.m. art. (reg.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SIMINÓC, siminoci, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, dispuse în capitule, care își păstrează culoarea și aspectul natural și după ce se usucă (Helichrysum arenarium). [Var.: siminíc s. m.] – Cf. ucr. semenjak.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SIMINÓC ~ci m. Plantă erbacee cu tulpină erectă, ramificată, păroasă, cu frunze lanceolate și cu flori galbene, ce crește prin locuri nisipoase. /cf. bulg. smin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SIMINÓC s. (BOT.; Helichrysum arenarium) (reg.) mărgică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SIMINÓC s. v. parpian.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

siminóc (-ci), s. m. – Plantă (Gnaphalium arenarium). – Var. siminic, semenic. Sb., cr. smilje „Gnaphalium” (Cihac, II, 344), confundată cu bg. semennik, sb. semenjuk „ramură păstrată pentru sămînță” (Candrea), pentru că florile ei se nu se veștejesc (se folosește mult ca podoabă la icoane).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

siminóc s. m., pl. siminóci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink